Behăi
Definitie, sens si explicatie
1Behăi, behai, verb Iv.
Intranzitiv (Despre capre si oi; la pers. 3) A scoate strigatul caracteristic speciei; a mehai. ♦ Tranzitiv si instranzitiv Figurativ (Despre oameni) A canta urat, nearmonios. – Bee(h) + sufix -ai.
Intranzitiv (Despre capre si oi; la pers. 3) A scoate strigatul caracteristic speciei; a mehai. ♦ Tranzitiv si instranzitiv Figurativ (Despre oameni) A canta urat, nearmonios. – Bee(h) + sufix -ai.
2Behăi verb (prin Transilvania) a balai. (Oaia -.)
3Behai verb, indicativ si conjunctie: prezent 3 singular si plural behaie, imperfect 3 singular behaia
4A behăi behaie intranzitiv 1) (despre oi si capre) A scoate strigate caracteristice speciei; a face „behe(he)”; a zbiera. 2) fig. familiar (despre persoane) A canta urat. /Onomat.