Definitie Călcai - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CĂLCẤI, calcaie, substantiv neutru
1. Partea posterioara a talpii piciorului, formata din oasele astragal si calcaneu; talus; prin extensiune parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta portiune a piciorului. ♢ Expresie A se afla (sau a fi, a trai etcetera) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai) sub totala dominatie a cuiva, a fi exploatat, subordonat, impilat.
A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba; figurat a se bucura.
Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede.
A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = A) a fi foarte indragostit (de cineva), a se indragosti subit; B) a fi zorit, nerabdator. ♦ Lovitura data cu calcaiul (1). ♢ Expresie A da calcaie calului = (despre calareti) a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livresc) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru.
2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte.
3. Piesa mica de lemn, de forma prismatica, fixata de o grinda de lemn pentru a impiedica alunecarea unui element de constructie care se reazema pe grinda sau folosita ca piesa de rezistenta intr-o imbinare.
4. Dispozitiv cu care se impiedica filarea unui lant sau a unei parame.
5. Strat format intre sapun si lesiile de glicerina la fabricarea sapunului. – Limba Latina Calcaneum.

Varianta definitie 2: CĂLCÂI substantiv verifica cuvantul: cucurujel, toc.

Varianta definitie 3: CĂLCÂI substantiv
1. verifica cuvantul: plaz.
2. (prin Banat si Transilvania) barbur. (- la topor, cutit etcetera)
3. (CONSTR.) brotac.

Varianta definitie 4: Calcai substantiv neutru, art. calcaiul; plural calcaie, art. calcaiele

Varianta definitie 5: CĂLCÂI -ie n. 1) Partea din spate a talpii piciorului. 2) Partea de dinapoi mai ridicata a talpii la incaltaminte; toc. ♢ A fi sub -iul cuiva a fi sub dominatia totala a cuiva. A se invarti intr-un - a fi iute, a face totul repede. A i se aprinde cuiva -iele dupa cineva a se indragosti de cineva. Fuge de-i scapara (sau de-i sfaraie) -iele fuge foarte repede. 3) Partea de dinapoi sau de jos a unor obiecte. 4) Bucata de paine taiata de la margine. /<fr. calcaneum