Definitie Călător -oare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CĂlĂtor, -oare, calatori, -oare, adjectiv , substantiv masculin si feminin:
1. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Persoana) care calatoreste, care se afla in calatorie.
2. Adjectiv (Despre popoare) Nomad.
3. Adjectiv (Despre pasari) Care pleaca iarna in tari mai calde; migrator.
4. Adjectiv Figurativ Care trece repede; trecator, nestatornic. – Cale + sufix -ator.

Varianta definitie 2: CĂlĂtor s., adjectiv
1. substantiv drumet, (regional) drumas, (Transilvania) drumar, drumatoriu, (invechit) strainic. (Un - obosit de drum.)
2. substantiv verifica cuvantul: trecator. (Un - intarziat trecea strada.)
3. substantiv verifica cuvantul: pasager.
4. adjectiv verifica cuvantul: nomad.
5. adjectiv verifica cuvantul: migrator.
6. adjectiv verifica cuvantul: voiajor.

Varianta definitie 3: CĂlĂtor adjectiv verifica cuvantul: efemer, pieritor, schimbator, temporar, trecator, vremelnic.

Varianta definitie 4: Calator adjectiv m., substantiv masculin, plural calatori; f. singular si plural calatoare

Varianta definitie 5: CĂlĂtor1 -oare (-ori, -oare) 1) Care calatoreste; care este in calatorie. 2) (despre pasari) Care pleaca sa ierneze in tarile calde; migrator. 3) (despre popoare) Care migreaza. /cale + sufix -ator

Varianta definitie 6: CĂlĂtor2 -oare (-ori, -oare) m. si f.
Persoana care calatoreste. /cale + sufix -ator

Varianta definitie 7: Calator (calatoare), adjectiv –
1. Care calatoreste. –
2. (S.m.) Vizitator. –
3. Mobil, nomad, migrator.
Origine incerta.
Este considerat in mod normal a fi der. de la cale „drum, strada”; insa der. prezinta dificultati.
Suf. -tor se aplica de obicei der. verbali; si, pe de alta parte, nu poate da nastere la rindul sau la un der. verbal, ca a calatori (verbi gracia, suparator este conceput numai ca un der. posterior de tipul *a suparatori).
Puscariu 262 si DAR a incercat sa evite dificultatea, presupunind ca termenul calator ar fi provenit din cale, precum limba albaneza udhëtar „calator” de la udhë „drum”.
La fel de justificat s-ar putea invoca limba latina viator fata de via.
Totusi, trebuie sa semnalam posibilitatea ca legatura intre cale si calator sa fi fost stabilita a posteriori de imaginatia populara.
Calator ar putea fi un der. normal de la caballus sau, mai bine zis, de la o forma verbala der. de la acest cuvint.
Ideea de „calatorie” era strins legata de cea de „a calari”, conform limba germana reisen si reiten.
Daca presupunem ca limba latina caballus a format aceeasi der. ca equus, verb *caballare sau *caballitare (ca equitare) putea avea drept der. cuvintul calator „persoana care merge calare” si, mai tirziu, „persoana care calatoreste”.
Derivat calatoret, adjectiv (care calatoreste mult); calatori, verb (a fi calator, a fi pe drum; reflexiv, a se duce; reflexiv, a muri, a deceda); calatorie, substantiv feminin (actiunea de a calatori); calatorit, adjectiv (care a calatorit mult).