Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Călător -oare

1 * Cuvantul cu diacritice: călătór -oáre
Cuvantul fara diacritice: calator

Definitie: CĂLĂTOR, -OARE, călători, -oare, adjectiv , substantiv masculin și feminin: 1. Adjectiv, substantiv masculin și feminin: (Persoană) care călătorește, care se află în călătorie. 2. Adjectiv (Despre popoare) Nomad. 3. Adjectiv (Despre păsări) Care pleacă iarna în țări mai calde; migrator. 4. Adjectiv Figurativ Care trece repede; trecător, nestatornic. – Cale + sufix -ător.

2 * Cuvantul cu diacritice: călătór
Cuvantul fara diacritice: calator

Definitie: CĂLĂTOR s., adjectiv 1. substantiv drumeț, (regional) drumaș, (Transilvania) drumar, drumătoriu, (învechit) strainic. (Un - obosit de drum.) 2. substantiv verifica cuvantul: trecător. (Un - întârziat trecea strada.) 3. substantiv verifica cuvantul: pasager. 4. adjectiv verifica cuvantul: nomad. 5. adjectiv verifica cuvantul: migrator. 6. adjectiv verifica cuvantul: voiajor.

3 * Cuvantul cu diacritice: călătór
Cuvantul fara diacritice: calator

Definitie: CĂLĂTOR adjectiv verifica cuvantul: efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.

4 * Cuvantul cu diacritice: călătór
Cuvantul fara diacritice: calator

Definitie: călător adjectiv m., substantiv masculin, plural călători; f. singular și plural călătoare

5 * Cuvantul cu diacritice: călătór -oáre -óri -oáre
Cuvantul fara diacritice: calator

Definitie: CĂLĂTOR¹ -oare (-ori, -oare) 1) Care călătorește; care este în călătorie. 2) (despre păsări) Care pleacă să ierneze în țările calde; migrator. 3) (despre popoare) Care migrează. /cale + sufix -ător

6 * Cuvantul cu diacritice: călătór -oáre -óri -oáre
Cuvantul fara diacritice: calator

Definitie: CĂLĂTOR² -oare (-ori, -oare) m. și f. Persoană care călătorește. /căle + sufix -ător

7 * Cuvantul cu diacritice: călătór călătoáre
Cuvantul fara diacritice: calator

Definitie: călător (călătoare), adjectiv – 1. Care călătorește. – 2. (S.m.) Vizitator. – 3. Mobil, nomad, migrator. Origine incertă. Este considerat în mod normal a fi der. de la cale „drum, stradă”; însă der. prezintă dificultăți. Suf. -tor se aplică de obicei der. verbali; și, pe de altă parte, nu poate da naștere la rîndul său la un der. verbal, ca a călători (verbi gracia, supărător este conceput numai ca un der. posterior de tipul a supărători). Pușcariu 262 și DAR a încercat să evite dificultatea, presupunînd că termenul călător ar fi provenit din cale, precum limba albaneza udhëtar „călător” de la udhë „drum”. La fel de justificat s-ar putea invoca limba latina viator față de via. Totuși, trebuie să semnalăm posibilitatea ca legătura între cale și călător să fi fost stabilită a posteriori de imaginația populară. Călător ar putea fi un der. normal de la caballus sau, mai bine zis, de la o formă verbală der. de la acest cuvînt. Ideea de „călătorie” era strîns legată de cea de „a călări”, conform limba germana reisen și reiten. Dacă presupunem că limba latina caballus a format aceeași der. ca equus, verb caballare sau caballitare (ca equitare) putea avea drept der. cuvîntul călător „persoană care merge călare” și, mai tîrziu, „persoană care călătorește”. Derivat călătoreț, adjectiv (care călătorește mult); călători, verb (a fi călător, a fi pe drum; reflexiv, a se duce; reflexiv, a muri, a deceda); călătorie, substantiv feminin (acțiunea de a călători); călătorit, adjectiv (care a călătorit mult).