Călăuză
Definitie, sens si explicatie
1Călăuză, calauze, substantiv feminin
1. Persoana care insoteste pe cineva spre a-i arata drumul si spre a-i da indicatiile sau explicatiile necesare; ghid.
2. Persoana care indrumeaza intr-o actiune, intr-un domeniu de cercetare etcetera; conducator, indrumator.
3. Îndreptar, ghid. [Varianta: Calauz substantiv masculin] – Din limba turca: Kılavuz, limba neogreaca: Kalauzis.
1. Persoana care insoteste pe cineva spre a-i arata drumul si spre a-i da indicatiile sau explicatiile necesare; ghid.
2. Persoana care indrumeaza intr-o actiune, intr-un domeniu de cercetare etcetera; conducator, indrumator.
3. Îndreptar, ghid. [Varianta: Calauz substantiv masculin] – Din limba turca: Kılavuz, limba neogreaca: Kalauzis.
2Călăuză substantiv
1. verifica cuvantul: ghid.
2. verifica cuvantul: indrumator.
3. indrumator, povatuitor, sfatuitor, sfetnic, (livresc) mentor, (invechit si familiar) dascal, (invechit) povata, tocmitor. (X ii serveste drept -.)
1. verifica cuvantul: ghid.
2. verifica cuvantul: indrumator.
3. indrumator, povatuitor, sfatuitor, sfetnic, (livresc) mentor, (invechit si familiar) dascal, (invechit) povata, tocmitor. (X ii serveste drept -.)
3Calauza substantiv feminin, g.-d. art. calauzei; plural calauze
4Călăuză2 -e f. figurativ Lucrare in care se dau indrumari intr-un domeniu; indreptar; indrumar; ghid. [Silabe -la-u-] /<turc. kilavuz, ngr. kalauzis
5Călăuză1 -e f. 1) Persoana care conduce un grup de turisti sau de vizitatori, dand explicatiile necesare; ghid. 2) fig.
Îndrumator (persoana, invatatura, teorie etcetera) in viata sau intr-un domeniu de activitate. [G.-d. Calauzei; Sil. -la-u-] /<turc. kilavuz, limba neogreaca: kalauzis
Îndrumator (persoana, invatatura, teorie etcetera) in viata sau intr-un domeniu de activitate. [G.-d. Calauzei; Sil. -la-u-] /<turc. kilavuz, limba neogreaca: kalauzis
6Calauza (-ze), substantiv feminin – Ghid. – Varianta calauz, substantiv masculin Mr., megl. calauz.
Limba Turca: kila(v)uz (seineanu, Ii, 76; Meyer 167; Lokotsch 1276); conform limba neogreaca:, limba albaneza kaljaus(ë), , bulgara, limba sarba:, pol. kalauz, mag. kalausz.
Este unul din putinele cuvinte care apartin f. prin forma si m. prin sens, cum sint: calfa, catana, sentinela. – Derivat calauzi, verb (a conduce, a indruma); calauzitor, adjectiv (care calauzeste).
Limba Turca: kila(v)uz (seineanu, Ii, 76; Meyer 167; Lokotsch 1276); conform limba neogreaca:, limba albaneza kaljaus(ë), , bulgara, limba sarba:, pol. kalauz, mag. kalausz.
Este unul din putinele cuvinte care apartin f. prin forma si m. prin sens, cum sint: calfa, catana, sentinela. – Derivat calauzi, verb (a conduce, a indruma); calauzitor, adjectiv (care calauzeste).