Definitie Căpcăun - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CĂPCĂÚN, capcauni, substantiv masculin Fiinta fabuloasa din mitologia populara romaneasca, inchipuita cu trup de om si cu cap de caine, uneori cu doua capete si cu doua guri, despre care se spune ca manca oameni. ♦ Epitet dat unui om rau, crud, salbatic. Cap1 + Caine (dupa nGr. Kinokefalos).

Varianta definitie 2: CĂPCĂÚN substantiv verifica cuvantul: antropofag, canibal.

Varianta definitie 3: Capcaun substantiv masculin, plural capcauni

Varianta definitie 4: CĂPCĂÚN -i m. 1) folc.
Fiinta fabuloasa mitologica despre care se crede ca mananca oameni. 2) fig.
Om crud, rau; om fara suflet. /cap + caine

Varianta definitie 5: Capcaun (capcauni), substantiv masculin –
1. Monstru pe care fantezia populara si-l imagineaza cu cap de ciine, uneori cu patru ochi, cu ochii in ceafa, sau cu patru picioare, dar a carui caracteristica principala este antropofagia. –
2. Porecla pentru turci si tatari, pagin. –
3. Canibal, om crud. – Varianta catcaun, capcin(e), hapcin. – Mr. capdicine.
Traducere din limba neogreaca: ϰυνοϰέφαλος „cap de ciine”, cuvint intrat in limba prin literatura populara (Cartojan, Alexandria in literatura romina, Bucarest, 1910, p. 95; Tagliavini, Arch.
Rom., XVI, 357).
Este vorba de legenda medievala care situa oamenii cu cap de ciine in regiunile de nord ale Rusiei (conform de ex.
Historia de Adam de Brema (1066) sau mapamondul lui Juan de la Cosa).
Finalul -un indica un tratament expresiv, conform gargaun.
Dupa Cihac, II, 39; din pol. kapkan, kapkon „zdrenturos”, dupa Scriban, din limba latina med. capcanus, verifica cuvantul: limba turca: kapgan „capetenie a avarilor”; dupa Pascu, Suf., 53, de la cap, ciine si un.