Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Căpcăun

1 * Cuvantul cu diacritice: căpcăún
Cuvantul fara diacritice: capcaun

Definitie: CĂPCĂUN, căpcăuni, substantiv masculin Ființă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu trup de om și cu cap de câine, uneori cu două capete și cu două guri, despre care se spune că mânca oameni. ♦ Epitet dat unui om rău, crud, sălbatic. Cap¹ + câine (după ngr. kinokefalos).

2 * Cuvantul cu diacritice: căpcăún
Cuvantul fara diacritice: capcaun

Definitie: CĂPCĂUN substantiv verifica cuvantul: antropofag, canibal.

3 * Cuvantul cu diacritice: căpcăún
Cuvantul fara diacritice: capcaun

Definitie: căpcăun substantiv masculin, plural căpcăuni

4 * Cuvantul cu diacritice: căpcăún -i
Cuvantul fara diacritice: capcaun

Definitie: CĂPCĂUN -i m. 1) folc. Ființă fabuloasă mitologică despre care se crede că mănâncă oameni. 2) fig. Om crud, rău; om fără suflet. /cap + câine

5 * Cuvantul cu diacritice: căpcăún căpcăúni
Cuvantul fara diacritice: capcaun

Definitie: căpcăun (căpcăuni), substantiv masculin – 1. Monstru pe care fantezia populară și-l imaginează cu cap de cîine, uneori cu patru ochi, cu ochii în ceafă, sau cu patru picioare, dar a cărui caracteristică principală este antropofagia. – 2. Poreclă pentru turci și tătari, păgîn. – 3. Canibal, om crud. – Varianta cătcăun, capcîn(e), hapcîn. – Mr. capdicine. Traducere din limba neogreaca: ϰυνοϰέφαλος „cap de cîine”, cuvînt intrat în limbă prin literatura populară (Cartojan, Alexandria în literatura romînă, Bucarest, 1910, p. 95; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 357). Este vorba de legenda medievală care situa oamenii cu cap de cîine în regiunile de nord ale Rusiei (conform de ex. Historia de Adam de Brema (1066) sau mapamondul lui Juan de la Cosa). Finalul -un indică un tratament expresiv, conform gărgăun. După Cihac, II, 39; din pol. kapkan, kapkon „zdrențuros”, după Scriban, din limba latina med. capcanus, verifica cuvantul: limba turca: kapgan „căpetenie a avarilor”; după Pascu, Suf., 53, de la cap, cîine și un.