Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cărbune

1 * Cuvantul cu diacritice: cărbúne
Cuvantul fara diacritice: carbune

Definitie: CĂRBUNE, cărbuni, substantiv masculin I. 1. Rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogățirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie. ♦ Cărbune brun = cărbune de culoare brun-închis, compact, sticlos, casant. Cărbune activ = cărbune cu structură poroasă și cu mare capacitate de reținere prin adsorbție a gazelor, a vaporilor etcetera Cărbune animal = material obținut prin calcinarea oaselor animale și folosit ca adsorbant pentru gaze și pentru substanțe colorante, ca dezinfectant stomacal, adsorbant intestinal etcetera ♦ Cărbune alb = denumire dată cursurilor de apă cu căderi utilizabile pentru producerea de energie. 2. Material combustibil de culoare neagră, ușor și sfărâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit în siderurgie, drept combustibil etcetera; mangal. ♢ Expresie A se face cărbune = (despre alimente) a se arde. A sta (ca) pe cărbuni (aprinși) = a fi foarte nerăbdător. 3. Creion negru obținut dintr-un lemn de esență foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schițe etcetera II. 1. (Medicina) Antrax. 2. (Zool.; în sintagma) Cărbune enfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția în mușchi a unor tumori infiltrate cu gaze. 3. (La plante) Tăciune. 4. (Botanica; reg.; la plural) Plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lanceolate mai sus și flori negre-violacee (Phyteuma spiciforma); spinuță (1). – Limba Latina carbo, -onis.

2 * Cuvantul cu diacritice: cărbúne
Cuvantul fara diacritice: carbune

Definitie: CĂRBUNE substantiv verifica cuvantul: rubin.

3 * Cuvantul cu diacritice: cărbúne
Cuvantul fara diacritice: carbune

Definitie: CĂRBUNE substantiv 1. (GEOL.) (figurativ) aur negru. (-le este o rocă sedimentară.) 2. mangal. (-le este folosit drept combustibil.) 3. verifica cuvantul: tăciune. 4. (BOTANICA; Phyteuma vagneri) (regional) baraboi, bănișor, spinuță. 5. verifica cuvantul: antrax. 6. (FITOP.) tăciune. (Plantă atacată de -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: cărbúne
Cuvantul fara diacritice: carbune

Definitie: cărbune substantiv masculin, plural cărbuni

5 * Cuvantul cu diacritice: cărbúne -i
Cuvantul fara diacritice: carbune

Definitie: CĂRBUNE -i m. 1) Rocă sedimentară de culoare gălbuie sau brună până la neagră, folosită drept combustibil și ca materie primă în metalurgie și în industria chimică. - de pământ. - de piatră. 2) Lemn carbonizat. A stinge -ii. 3) Bucată de lemn în stare incandescentă; jăratic. ♢ A sta (ca) pe -i a fi foarte nerăbdător. 4) Creion negru și foarte moale, folosit în pictură. 5) Boală a unor cereale (porumb, grâu), caracterizată prin apariția unei pulberi negre, cauzată de o ciupercă parazită; tăciune. 6) Boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă și omului) manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și prin simptome de colaps; antrax; bubă-neagră. limba latina carbo, -onis

6 * Cuvantul cu diacritice: cărbúne cărbúni
Cuvantul fara diacritice: carbune

Definitie: cărbune (cărbuni), substantiv masculin – 1. Mangal, jar. – 2. Antrax, dalac. – 3. Rubin (roșu închis). – Mr. cărbuni, istr. cărbur(e). Limba Latina carbōnem (Pușcariu 289; Candrea-Dens., 260; REW 1676; DAR); conform limba italiana carbone, prov. carbo, franceza charbon, sp. carbon, port. carvão. Conform: cărbunar. Derivat cărbuna, substantiv feminin (nume specific al caprei negre); cărbunicios, adjectiv (care conține cărbune); cărbunească, substantiv feminin (dans tipic); cărbuna (var. încărbuna), vb . (a carboniza; a înnegri). Din rom. pare a veni limba greaca (veche) ϰαρβούνι.

7 * Cuvantul cu diacritice: cărbune
Cuvantul fara diacritice: carbune

Definitie: cărbune substantiv masculin singular tupeu. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)