Definitie Cărbune - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CĂRBÚNE, carbuni, substantiv masculin I.
1. Roca combustibila amorfa, de culoare galbuie, bruna pana la neagra, friabila, formata prin imbogatirea in carbon (in lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice si folosita drept combustibil si ca materie prima in industria chimica si in metalurgie. ♦ Carbune brun = carbune de culoare brun-inchis, compact, sticlos, casant.
Carbune activ = carbune cu structura poroasa si cu mare capacitate de retinere prin adsorbtie a gazelor, a vaporilor etcetera Carbune animal = material obtinut prin calcinarea oaselor animale si folosit ca adsorbant pentru gaze si pentru substante colorante, ca dezinfectant stomacal, adsorbant intestinal etcetera ♦ Carbune alb = denumire data cursurilor de apa cu caderi utilizabile pentru producerea de energie.
2. Material combustibil de culoare neagra, usor si sfaramicios, rezultat din arderea incompleta a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscata a lemnului, folosit in siderurgie, drept combustibil etcetera; mangal. ♢ Expresie A se face carbune = (despre alimente) a se arde.
A sta (ca) pe carbuni (aprinsi) = a fi foarte nerabdator.
3. Creion negru obtinut dintr-un lemn de esenta foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schite etcetera II.
1. (Medicina) Antrax.
2. (Zool.; in sintagma) Carbune enfizematos = boala infectioasa acuta a rumegatoarelor, in special a bovinelor, provocata de bacteria Clostridium chauvoei si care se manifesta prin aparitia in muschi a unor tumori infiltrate cu gaze.
3. (La plante) Taciune.
4. (Botanica; reg.; la plural) Planta erbacee cu frunze ovale la baza, lanceolate mai sus si flori negre-violacee (Phyteuma spiciforma); spinuta (1). – Limba Latina Carbo, -onis.

Varianta definitie 2: CĂRBÚNE substantiv verifica cuvantul: rubin.

Varianta definitie 3: CĂRBÚNE substantiv
1. (GEOL.) (figurativ) aur negru. (-le este o roca sedimentara.)
2. mangal. (-le este folosit drept combustibil.)
3. verifica cuvantul: taciune.
4. (BOTANICA; Phyteuma vagneri) (regional) baraboi, banisor, spinuta.
5. verifica cuvantul: antrax.
6. (FITOP.) taciune. (Planta atacata de -.)

Varianta definitie 4: Carbune substantiv masculin, plural carbuni

Varianta definitie 5: CĂRBÚNE -i m. 1) Roca sedimentara de culoare galbuie sau bruna pana la neagra, folosita drept combustibil si ca materie prima in metalurgie si in industria chimica. - de pamant. - de piatra. 2) Lemn carbonizat. A stinge -ii. 3) Bucata de lemn in stare incandescenta; jaratic. ♢ A sta (ca) pe -i a fi foarte nerabdator. 4) Creion negru si foarte moale, folosit in pictura. 5) Boala a unor cereale (porumb, grau), caracterizata prin aparitia unei pulberi negre, cauzata de o ciuperca parazita; taciune. 6) Boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului) manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; buba-neagra. /<lat. carbo, -onis

Varianta definitie 6: Carbune (carbuni), substantiv masculin –
1. Mangal, jar. –
2. Antrax, dalac. –
3. Rubin (rosu inchis). – Mr. carbuni, istr. carbur(e).
Limba Latina carbōnem (Puscariu 289; Candrea-Dens., 260; REW 1676; DAR); conform limba italiana carbone, prov. carbo, franceza charbon, sp. carbon, port. carvão.
Conform: carbunar.
Derivat carbuna, substantiv feminin (nume specific al caprei negre); carbunicios, adjectiv (care contine carbune); carbuneasca, substantiv feminin (dans tipic); carbuna (var. incarbuna), vb . (a carboniza; a innegri).
Din rom. pare a veni limba greaca (veche) ϰαρβούνι.

Varianta definitie 7: Carbune substantiv masculin singular tupeu. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)