Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cătun

1 * Cuvantul cu diacritice: cătún
Cuvantul fara diacritice: catun

Definitie: CĂTUN, cătune, substantiv neutru 1. Grup de așezări țărănești care nu constituie o unitate administrativă, cu un număr de locuitori mai mic decât al unui sat. 2. (Regional) Pădurice, hățiș, desiș. [Plural și: cătunuri] – Conform: limba albaneza, scr. k a t u n.

2 * Cuvantul cu diacritice: cătún
Cuvantul fara diacritice: catun

Definitie: CĂTUN substantiv (învechit și reg.) sălaș, (învechit) sălășluire.

3 * Cuvantul cu diacritice: cătún
Cuvantul fara diacritice: catun

Definitie: cătun substantiv neutru, plural cătune

4 * Cuvantul cu diacritice: cătún -e
Cuvantul fara diacritice: catun

Definitie: CĂTUN -e n. 1) Localitate (mai mică decât un sat) care nu constituie o unitate administrativă. /Cuv. autoht.

5 * Cuvantul cu diacritice: cătún -ne
Cuvantul fara diacritice: catun

Definitie: cătun (-ne), substantiv neutru – Grup de așezări țărănești, sat. – Mr. cătună, megl. cătun. Unul din cuvintele cele mai discutate din vocabularul rom. Este cuvînt comun tuturor limbilor balcanice: katunt (var. katund(i), kotun) „sat; casă de țară”; limba neogreaca: ϰατοῦνα „cort; tabără de corturi”; limba slava (veche) katunĭ „tabără”; limba sarba: katun „cătun de ciobani; stînă”; bulgara katun „colibă”; katunar „cătun”; katunište „tabără de țigani nomazi”; limba tiganeasca: katuna „cort”. Totuși, termenul nu se explică prin nici una din aceste limbi; astfel încît este nevoie să i se caute originea în alte fonduri lingvistice. Opiniile sînt foarte variate, și însăși varietatea lor indică inconsistența criteriilor posibile și lipsa de documentare cu care trebuie luptat. Miklosich a epuizat el singur posibilitățile cercetării, afirmînd că este vorba de un cuvînt de origine albaneză (Fremdw., 97), romînă (Wander., 8), turcă (Turk. El., I, 329), italiană (Alb. Forsch., II, 10) sau autohtonă (Slaw. El., 10). În general se consideră că este cuvînt autentic limba albaneza, adică al verifica cuvantul: ilire (Meyer 183; Vasmer, Studien zur limba albaneza Wortforschung, 28; Jokl, IF, XXXIII, 420; Philippide, II, 703; Skok, ZRPh., L, 519; DAR; conform observațiile împotriva acestor opinii ale lui Rosetti, II, 113), și bazată pe o rădăcină indoeurop. ka-ton. Treimer, Slavia, III, 450, presupunea o der. din avară; iar Densusianu, GS, VII, 90 propunea un iranian katun „locuință subterană”. Mai prudent Berneker 494 se limitează să o califice drept „Balkanwort”. În sfîrșit, Rohlfs, EWUG 949 se gîndește la limba turca: osmanli katan „țarc”, ipoteză în care coincide cu Șeineanu, II, 96. Numai Jirecek, Geschichte der Serben, I, 156 (bazîndu-se fără îndoială pe una din multele opinii ale lui Miklosich) a propus etimonul limba italiana cantone, pe care cercetătorii nu par a-l accepta, și care totuși se poate să fi intrat de foarte timpuriu în limba greaca (veche) (pentru pierderea lui n, conform limba italiana confetto › limba neogreaca: ϰουψίτον), și de acolo în celelalte limbi balcanice.