Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cățel

1 * Cuvantul cu diacritice: cățél
Cuvantul fara diacritice: catel

Definitie: CĂȚEL, căței, substantiv masculin I. 1. Pui de câine; prin extensiune pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele). ♢ Expresie (Familiar) Cu cățel, cu purcel = cu întreaga familie și cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Figurativ Om lingușitor și fără scrupule. 3. Compuse: (Zool.) cățelul-pământului = orbeț; cățel-de-mare = corosbină; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă. II. Fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi. – Limba Latina catellus.

2 * Cuvantul cu diacritice: cățel
Cuvantul fara diacritice: catel

Definitie: Cățel antonim: dulău

3 * Cuvantul cu diacritice: cățél
Cuvantul fara diacritice: catel

Definitie: CĂȚEL substantiv 1. (ZOOL.) (în limbajul copiilor) cuțu. 2. (TEHNICA) cordenci, (regional) cripalcă, piedică, proptar, răzuș, scară, scaun, tocălie. (- la războiul de țesut.)

4 * Cuvantul cu diacritice: cățél
Cuvantul fara diacritice: catel

Definitie: CĂȚEL substantiv verifica cuvantul: cheotoare, măsea, pui, trăgătoare.

5 * Cuvantul cu diacritice: cățél
Cuvantul fara diacritice: catel

Definitie: cățel substantiv masculin, plural căței, art. cățeii

6 * Cuvantul cu diacritice: cățél -i
Cuvantul fara diacritice: catel

Definitie: CĂȚEL -i m. 1) Pui de câine. ♢ Cu - (și) cu purcel cu toți ai casei; cu toate catrafusele. 2) Pui de animal sălbatic asemănător câinelui. 3): - de usturoi fiecare dintre bucățelele de usturoi care formează căpățâna. limba latina cattellus

7 * Cuvantul cu diacritice: cățél cățéi
Cuvantul fara diacritice: catel

Definitie: cățel (căței), substantiv masculin – 1. Pui de cîine. – 2. Pui de animal din familia canidelor. – 3. Adulator, lingușitor. – 4. Larvă de albină, viespe sau furnică. – 5. Gaură în mînerul coasei, în care se fixează lama acesteia. – 6. Parte ce se desprinde din căpățîna de usturoi. – 7. Parte a cheii care intră în broască. – 8. Frînă la războiul de țesut, care împiedică mișcarea de recul a sulului de urzeală. – 9. Montant de ușă. – 10. Stîlp, coloană, suport vertical destinat să susțină o greutate. – 11. Trăgătoare de cizme. – 12. (Argou) Avocat, apărător. – Mr. cătsăl; megl. cătsǫl. Limba Latina cattelus (Pușcariu 314; Candrea-Dens., 273; REW 1763; Șeineanu, Chien, DAR); conform limba italiana catello, verifica cuvantul: prov. cadel, franceza chiot, cat. cadell, arag. cadillo, gal. cadelo. Hasdeu, Cuv. Bătrîni, I, 274, pleca de la catullus, conform Corominas, I, 569. Accepția 6 ar reprezenta după Pușcariu, Lat. ti, 10 și Pușcariu 315, limba latina cap(i)tellum; însă la această opinie pare a se renunța în DAR, și nu se justifică, dacă se are în vedere sensul der. cățeli, și accepția identică a limba italiana cacchio „germen”, abruz. kakkye „sfert de nucă”, franceza caïeu „bulb”, care pleacă de la același cuvînt limba latina Derivat cățelandru, substantiv masculin (cățel, pui de cîine); cățelește, adverb (precum cîinii); cățeli (var. cățela), verb (a fi în călduri; despre animale, a se împerechea; a se multiplica; despre plantele cu bulb, a da lăstari; despre albine, a ieși din larvă), cuvînt pe care Koerting 2021 și Graur, Rom., LV, 251 îl derivă greșit de la limba latina cattullire (conform Densusianu, Rom., XXXIII, 276 și Graur, BL, VI, 145), și care ar putea reprezenta limba latina catillare, glosat de Du Cange „per alienas domos girare, tractum a catulis”. Din rom. provine mag. kecel (Candrea, Elemente, 405; Edelspacher 16).