Definitie Dambla - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Dambla substantiv feminin
1. (Popular) Apoplexie, paralizie. ♦ Acces de furie, nabadai.
2. Figurativ (Familiar) Chef, pofta, pasiune. – Din limba turca: Dambla.

Varianta definitie 2: Dambla substantiv verifica cuvantul: apoplexie, capriciu, chef, fandoseala, fantezie, fason, fita, ictus apoplectic, maimutareala, moft, naz, paralizie, pofta, prosteala, sclifoseala, toana.

Varianta definitie 3: Dambla substantiv feminin, art. damblaua, g.-d. art. damblalei; plural damblale

Varianta definitie 4: Dambla -le f. popular 1) Stare patologica constand in afectarea sistemului nervos, manifestata prin incapacitatea de a face miscari voluntare; paralizie. 2) Acces de manie nestavilita; nabadai. 3) fam.
Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; chef; gust; pofta. ♢ A-si face -ua a-si face cheful. [Art. Damblaua; G.-D. Damblalei] /<turc. dambla

Varianta definitie 5: Dambla (damblale), substantiv feminin –
1. Paralizie, apoplexie. –
2. (Argou) Capriciu, chef, pofta. – Mr. damlae, dambla, megl. damla.
Limba Turca: damla „guta” (Șeineanu, II, 153; Meyer 60), conform limba neogreaca: νταμπλᾶς, limba albaneza dambla, bulgara damla.
Dupa Iogu, GS, VI, 383, sensul al doilea s-ar explica printr-o confuzie cu limba turca: damar „capriciu”; ipoteza greu de admis; trebuie plecat mai curind de la sensul expresiei a-i veni damblaua „a paraliza”, considerat ca ceva foarte brusc si neasteptat. – Derivat damblagiu, substantiv masculin (paralitic; Arg., prost, tont; Arg., traznit, nebun), din limba turca: damlali (Meyer, Neugr.
St., II, 69); damblageala, substantiv feminin (paralizie; Arg., nebunie, sminteala); damblagi, verb (a paraliza).