Definitie Dar - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Dar1 conjunctie:, adverb A. Conj. I. (Leaga propozitii sau parti de propozitie adversative)
1. (Arata o opozitie) Cu toate acestea, totusi. ♢ Expresie D-apoi (bine) sau dar cum sa nu, se spune ca raspuns negativ la o propunere. ♦ Ci.
Nu ca zic, dar asa este.
2. (Arata o piedica) Însa.
Ascult, dar nu inteleg. ♢ Expresie Dar as! = insa, nici vorba, nici gand!
3. (Adauga o idee noua la cele spuse mai inainte) Mai mult decat atat, cu atat mai mult, daramite.
Munte cu munte se intalneste, dar om cu om. ♢ Expresie D-apoi = daramite. ♦ (Dupa o propozitie optativa urmata de o constructie negativa) Nicidecum, nici gand, ♢ Expresie Nici... dar nici... = nici..., cu atat mai putin... ♦ Altfel, altminteri.
Sunt om bun, dar ti-as arata eu! II. (În propozitii conclusive) Prin urmare, asadar, deci.
Revin dar la primele idei. ♦ (În legatura cu un imperativ, exprima nerabdarea, incurajarea, dojana etcetera) Ci.
Dar deschide odata! Iii. (Introduce o propozitie interogativa) Oare? Dar ce vreti voi de la mine? IV. (Înaintea unui cuvant care de obicei se repeta, intareste intelesul acestuia) Ma voi apuca serios de lucru, dar serios! ♦ (Exprima surprinderea, uimirea, mirarea) Dar frumos mai canti! B. Adv. (Înv. si reg.) Da, asa, astfel. ♢ Expresie (Popular) Pai dar = cum altfel? ♦ Fireste, desigur; negresit. [Varianta: Da, dara conjunctie:] – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Dar2, daruri, substantiv neutru I.
1. Obiect primit de la cineva sau oferit fara plata cuiva, in semn de prietenie sau ca ajutor etcetera; cadou. ♢ Locutiune adjectiv De dar = primit gratis, daruit. ♢ Locutiune adverb În dar = fara plata, gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donatie.
2. (Bis.) Prinos, ofranda. ♢ Sfintele daruri = painea si vinul sfintite pentru cuminecatura. II.
1. Însusire (cu care se naste cineva); aptitudine, vocatie, talent. ♢ Expresie A avea darul sa... (sau de a...) = a avea puterea, posibilitatea sa..., a fi in stare sa..., a fi de natura sa...
A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator. (Ir.) A avea (sau a lua) darul betiei = a fi (sau a deveni) betiv.
2. Avantaj, binefacere.
3. (În conceptia crestina) Ajutor pe care il acorda Dumnezeu omului; mila, har divin. ♢ Darul preotiei = dreptul de a exercita functiile preotesti. – Din limba slava (veche) Daru.

Varianta definitie 3: Dar substantiv I.
1. verifica cuvantul: cadou.
2. verifica cuvantul: donatie.
3. verifica cuvantul: ofranda.
4. verifica cuvantul: aptitudine.
5. verifica cuvantul: insusire.
6. calitate, har, insusire. (Are -ul de a provoca rasul.)
7. verifica cuvantul: avantaj.
8. verifica cuvantul: gratie. II. verifica cuvantul: patima.

Varianta definitie 4: Dar conjunctie:, adverb
1. conjunctie: insa, totusi. (As vrea sa te cred, - am unele indoieli.)
2. conjunctie: ci, insa, numai, (regional) fara, (Ban. si Transilvania), ci. (Nu-i prost cine da, - cel ce rabda.)
3. conjunctie: insa, numai, (prin Transilvania) pedig. (Esti prea buna, - nu ma iubesti.)
4. conjunctie: daramite, (rar) incamite, mite, nemite, (invechit si popular) necum. (Munte cu munte se intalneste, - om cu om.)
5. conjunctie: asadar, deci, (livresc) ci. (-, nu ne putem limita la ...)
6. adverb (interogativ) oare? pai? (- asa sa fie?)

Varianta definitie 5: Dar conjunctie: verifica cuvantul: altfel, altminteri.

Varianta definitie 6: Dar adverb verifica cuvantul: da, desigur, fireste.

Varianta definitie 7: Dar conjct.

Varianta definitie 8: Dar substantiv neutru, plural daruri

Varianta definitie 9: Dar2 -uri n. 1) Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fara plata in semn de prietenie, de dragoste, de respect etcetera; cadou; atentie. 2) Aptitudine deosebita cu care este inzestrat cineva; talent. 3) Deprindere rea. A avea -ul betiei. 4) bis.
Gratie divina acordata omului; har. 5) rel.: Sfintele -uri painea si vinul sfintite pentru impartasanie. /<sl. daru

Varianta definitie 10: Dar1 conjunctie: 1) (exprima un raport adversativ si leaga doua propozitii sau doua parti de propozitie) Da; insa; iar. El are dorinta de a lucra, dar nu are conditii. 2) (exprima un raport conclusiv si leaga propozitii sau fraze) Deci. Vom incerca, dar sa solutionam problema. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 11: Dar conjunctie: –
1. Însa (functie adversativa). –
2. (Adv.) Atunci (functie consecutiva). – Varianta dara (vulg.), da.
Probabil rezultat al compunerii cu prep. de si (i)ar(a), verifica cuvantul: iar.
Opiniile asupra originii acestui cuvint sint poate impartite.
Dupa Puscariu, ZRPh., XXXII, 112 si REW 2513, din limba latina de ea re.
Cretu 315, Tiktin si Iordan, Dift., 49, pleaca de la *deara ‹ limba latina de vero; Scriban il pune in legatura cu limba sarba: da „insa”.
Este evidenta confuzia cu da afirmativ, atit in varianta vulg. da, „dar” cit si in varianta vulg. dar „da”, folosita uneori de scriitorii moldoveni.
Doar(a), adverb si conjunctie: (pai, atunci, functie interogativa sau consecutiva; cuvant invechit, pentru ca, functie consecutiva; poate, posibil, functie dubitativa; numai, doar, functie restrictiva), pare in principal acelasi cuvint (dupa Tiktin, doara reprezinta limba latina *de volat, in loc de *de velit, compunere care nu pare normala, si pe care totusi o admite Scriban; Candrea-Dens., ad 501 si Candrea pleaca de la de hora).
Este posibila o confuzie cu oare, cu functie interogativa.
Se observa astazi o tendinta de a reduce pe doar la dor.

Varianta definitie 12: Dar (daruri), substantiv neutru –
1. Cadou, donatie. –
2. Calitate innascuta, fire. –
3. Calitate dobindita, caracter, conditie. – Megl. dar.
Sl. darŭ „donare” (Cihac, II, 90; Conev 58; Candrea), conform bulgara, limba sarba:, limba rusa dar. – Derivat darnic, adjectiv (generos, marinimos); nedarnic, adjectiv (zgircit, avar, meschin); darnicie, substantiv feminin (generozitate, marinimie); darui, verb (a dona, a darui), din limba slava (veche) darovati, darujǫ (Cihac, II, 90; Iordan, Dift., 137), conform bulgara darjavam, limba sarba: darovati; daruiala, substantiv feminin (dar, cadou, ofranda); daruitor, substantiv masculin (persoana care daruieste).
Locutiunea adverb in dar a ajuns sa insemne si „in zadar” (ca sp. de balde fata de en balde), conform „in zadar”.

Varianta definitie 13: Dar, daruri substantiv neutru
1. (intl.) lucru furat.
2. plic cu bani oferit de un pacient unui medic. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)