Definitie Dator -oare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Dator, -oare, datori, -oare, adjectiv
1. Care are de platit cuiva o datorie (baneasca). ♢ Expresie Dator vandut = plin de datorii.
A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datoreaza. ♦ Îndatorat fata de cineva pentru un serviciu, un sprijin etcetera
2. Obligat (moraliceste sau prin lege, printr-o invoiala) sa faca ceva. – Limba Latina Debitorius (dupa da2).

Varianta definitie 2: Dator substantiv verifica cuvantul: datorie, indatorire, insarcinare, obligatie, sarcina.

Varianta definitie 3: Dator adjectiv
1. indatorat. (Om - cu bani.)
2. obligat. (Sunt - sa fac acest lucru.)

Varianta definitie 4: Dator adjectiv m., plural datori; f. singular si plural datoare

Varianta definitie 5: Dator -oare (-ori, -oare) 1) Care datoreaza ceva; care are obligatia de a restitui o datorie (baneasca). ♢ A socoti (Pe cineva) - a pretinde cuiva o datorie in mod neintemeiat. - vandut care este incurcat in datorii banesti. 2) Care are obligatia morala sau materiala de a actiona intr-un anumit fel; obligat. 3) Care este obligat moral la recunostinta (pentru un anumit serviciu); indatorat. /<lat. debitorius

Varianta definitie 6: Dator (datoare), adjectiv –
1. Care are de platit o datorie, debitor. –
2. Obligat. – Varianta datoriu, (Trans., Banat) dator(i), detori(u).
Mr. dator.
Limba Latina *dĕbĭtorius, in loc de dĕbĭtor (Cipariu, Gram., 86; Puscariu 486; Candrea-Dens., 473; REW 2492; Tiktin; Candrea); conform prov., sp. deudor, port. devedor.
Vocalismul indica producerea unei contaminari semantic normala, cu dare. – Derivat datoriu, substantiv neutru (invechit, datorie, obligatie); datori (var. datora), verb (a face datorii; a trebui); datorie, substantiv feminin (suma de bani sau orice alt bun datorat cuiva; obligatie morala); datorinta, substantiv feminin (invechit, datorie, obligatie); datornic, substantiv masculin (dator, debitor), fara a parea important de decis daca vine de la datorie (Graur, Noms dagent, 26), sau de la dator (Puscariu, Dacor., VII, 446); indatori (var. indatora), verb (a da credit, a da imprumut; a obliga); indatoritor, adjectiv (generos, serviabil), limba albaneza dëtürë „datorie”, detores „datornic” (conform Meyer 66) ar putea