Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dator -oare

1 * Cuvantul cu diacritice: datór -oáre
Cuvantul fara diacritice: dator

Definitie: DATOR, -OARE, datori, -oare, adjectiv 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ♢ Expresie Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat fața de cineva pentru un serviciu, un sprijin etcetera 2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva. – Limba Latina debitorius (după da²).

2 * Cuvantul cu diacritice: datór
Cuvantul fara diacritice: dator

Definitie: DATOR substantiv verifica cuvantul: datorie, îndatorire, însărcinare, obligație, sarcină.

3 * Cuvantul cu diacritice: datór
Cuvantul fara diacritice: dator

Definitie: DATOR adjectiv 1. îndatorat. (Om - cu bani.) 2. obligat. (Sunt - să fac acest lucru.)

4 * Cuvantul cu diacritice: datór
Cuvantul fara diacritice: dator

Definitie: dator adjectiv m., plural datori; f. singular și plural datoare

5 * Cuvantul cu diacritice: datór -oáre
Cuvantul fara diacritice: dator

Definitie: DATOR -oare (-ori, -oare) 1) Care datorează ceva; care are obligația de a restitui o datorie (bănească). ♢ A socoti (pe cineva) - a pretinde cuiva o datorie în mod neîntemeiat. - vândut care este încurcat în datorii bănești. 2) Care are obligația morală sau materială de a acționa într-un anumit fel; obligat. 3) Care este obligat moral la recunoștință (pentru un anumit serviciu); îndatorat. limba latina debitorius

6 * Cuvantul cu diacritice: datór datoáre
Cuvantul fara diacritice: dator

Definitie: dator (datoare), adjectiv – 1. Care are de plătit o datorie, debitor. – 2. Obligat. – Varianta datoriu, (Trans., Banat) dător(i), detori(u). Mr. dător. Limba Latina dĕbĭtorius, în loc de dĕbĭtor (Cipariu, Gram., 86; Pușcariu 486; Candrea-Dens., 473; REW 2492; Tiktin; Candrea); conform prov., sp. deudor, port. devedor. Vocalismul indică producerea unei contaminări semantic normală, cu dare. – Derivat datoriu, substantiv neutru (învechit, datorie, obligație); datori (var. datora), verb (a face datorii; a trebui); datorie, substantiv feminin (sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva; obligație morală); datorință, substantiv feminin (învechit, datorie, obligație); datornic, substantiv masculin (dator, debitor), fără a părea important de decis dacă vine de la datorie (Graur, Noms dagent, 26), sau de la dator (Pușcariu, Dacor., VII, 446); îndatori (var. îndatora), verb (a da credit, a da împrumut; a obliga); îndatoritor, adjectiv (generos, serviabil), limba albaneza dëturë „datorie”, detores „datornic” (conform Meyer 66) ar putea