Debarca
Definitie, sens si explicatie
1Debarca, debarc, verb I.
1. Intranzitiv si tranz.
A (se) da jos, a cobori pe mal de pe o nava; prin extensiune a cobori din tren sau din alt vehicul. ♦ Intranzitiv A ataca tarmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumet) A descinde (intr-o localitate sau intr-un loc).
2. Tranzitiv A inlatura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de raspundere; a da afara, a concedia. – Din franceza Debarquer.
1. Intranzitiv si tranz.
A (se) da jos, a cobori pe mal de pe o nava; prin extensiune a cobori din tren sau din alt vehicul. ♦ Intranzitiv A ataca tarmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumet) A descinde (intr-o localitate sau intr-un loc).
2. Tranzitiv A inlatura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de raspundere; a da afara, a concedia. – Din franceza Debarquer.
2A debarca antonim: a se imbarca
3Debarca verb I. tr.
1. a cobori pe uscat dintr-o nava (pasageri, marfuri etcetera).
2. (familiar) a inlatura, a inlocui (pe cineva) dintr-o functie, de la conducere.
Ii. intr., tr.
1. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe si materiale aduse pe nave (speciale).
2. a (se) cobori, a (se) da jos (din tren, din masina etcetera). (< franceza debarquer)
1. a cobori pe uscat dintr-o nava (pasageri, marfuri etcetera).
2. (familiar) a inlatura, a inlocui (pe cineva) dintr-o functie, de la conducere.
Ii. intr., tr.
1. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe si materiale aduse pe nave (speciale).
2. a (se) cobori, a (se) da jos (din tren, din masina etcetera). (< franceza debarquer)
4Debarca verb verifica cuvantul: demite, destitui, indeparta, scoate.
5Debarca verb, indicativ prezent 1 singular debarc, 3 singular si plural debarca
6A Debarca debarc
1. intranzitiv 1) A parasi o nava; a cobori pe mal de pe o nava. 2) A iesi din tren sau din alt vehicul. 3) glum.
A se aseza cu traiul pentru mai mult timp.
2. tranz. 1) A face sa iasa de pe o nava. 2) fam. (persoane) A da afara dintr-un post de conducere; a scoate; a elibera; a concedia; a destitui. /<fr. debarquer
1. intranzitiv 1) A parasi o nava; a cobori pe mal de pe o nava. 2) A iesi din tren sau din alt vehicul. 3) glum.
A se aseza cu traiul pentru mai mult timp.
2. tranz. 1) A face sa iasa de pe o nava. 2) fam. (persoane) A da afara dintr-un post de conducere; a scoate; a elibera; a concedia; a destitui. /<fr. debarquer
7Debarca verb I.
1. tr.
A cobori, a depune pe uscat dintr-o nava (pasageri, marfuri etcetera). ♦ intr.
A ataca tarmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale).
2. intr.
A se cobori, a se da jos (din tren, din masina etcetera).
3. tr. (Fam.) A inlatura, a inlocui (pe cineva) dintr-o functie, de la conducere. [P.i. debarc. / < franceza debarquer].
1. tr.
A cobori, a depune pe uscat dintr-o nava (pasageri, marfuri etcetera). ♦ intr.
A ataca tarmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale).
2. intr.
A se cobori, a se da jos (din tren, din masina etcetera).
3. tr. (Fam.) A inlatura, a inlocui (pe cineva) dintr-o functie, de la conducere. [P.i. debarc. / < franceza debarquer].
8Debarca (-c, -at), verb –
1. A se da jos de pe o nava, a cobori pe uscat. –
2. A ajunge. –
3. A inlatura, a da afara.
Franceza debarquer. – Derivat debarcader, substantiv neutru, din franceza debarcadère.
1. A se da jos de pe o nava, a cobori pe uscat. –
2. A ajunge. –
3. A inlatura, a da afara.
Franceza debarquer. – Derivat debarcader, substantiv neutru, din franceza debarcadère.