Definitie Declinare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Declinare, declinari, substantiv feminin Actiunea de a declina si rezultatul ei.
1. Totalitatea modificarilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular si la plural. ♦ Clasa sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleasi mijloace in realizarea flexiunii.
2. (În sintagma) Declinare de competenta = trimitere a unei pricini spre solutionare la organul de jurisdictie competent de catre organul sesizat cu solutionarea ei, care constata incompetenta sa. – Verifica cuvantul: Declina.

Varianta definitie 2: Declinare substantiv feminin
1. actiunea de a declina.
2. totalitatea modificarilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominala. ♢ clasa sau grupa de substantive care au aceleasi forme de flexiune ori care folosesc aceleasi mijloace de realizare a flexiunii.
3. (jur.) - de compententa = hotarare prin care care o instanta isi constata incompetenta si trimite cazul unei instante competente. (< declina)

Varianta definitie 3: Declinare substantiv (GRAM.) declinatie, flexiune nominala, (invechit) plecare. (- unui substantiv.)

Varianta definitie 4: Declinare substantiv feminin (silabe -cli-), g.-d. art. declinarii; plural declinari

Varianta definitie 5: Declinare -ari f. gram. 1) Schimbare a unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol dupa cazuri si numere. 2) Clasa de substantive care se declina dupa acelasi model. [G.-D. Declinarii] /v. a declina

Varianta definitie 6: Declinare substantiv feminin
1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etcetera) prin toate cazurile gramaticale. ♦ Clasa sau grupa de substantive sau de adjective care au aceleasi forme de flexiune.
2. Hotarare prin care o instanta isi constata incompetenta si trimite cazul unei instante competente. [< Declina].