Decret
Definitie, sens si explicatie
1Decrét, decrete, substantiv neutru Act prin care se stabilesc dispozitii obligatorii sau prin care se reglementeaza anumite situatii individuale, emanat de la organul suprem al puterii de stat. – Din franceza Decret, limba latina Decretum.
2Decrét substantiv neutru act emis de organul suprem al puterii de stat, prin care se stabilesc dispozitii obligatorii generale sau prin care se reglementeaza anumite situatii individuale. ♦ - -lege = decret cu putere de lege. (< franceza decret, limba latina decretum)
3Decrét substantiv (Jur.) (invechit) ofis, pitac, ucaz. (- al organului legiuitor.)
4Decret substantiv neutru (silabe -cret), plural decrete
5Decrét -e n.
Act oficial emis de organele superioare de stat, continand o decizie prin care se reglementeaza situatii generale sau individuale concrete. /<fr. decret, lat. decretum
Act oficial emis de organele superioare de stat, continand o decizie prin care se reglementeaza situatii generale sau individuale concrete. /<fr. decret, lat. decretum
6Decrét substantiv neutru Act emis de organul suprem al puterii de stat, prin care se stabilesc dispozitii obligatorii sau prin care se reglementeaza anumite situatii individuale. ♢ Decret-lege = act prin care guvernul legifereaza din proprie initiativa in locul parlamentului. [Conform: franceza decret, limba latina decretum].