Defect -ă
Definitie, sens si explicatie
1Deféct, -ă, defecti, -te, substantiv neutru, adjectiv
1. Substantiv neutru: Lipsa, scadere, imperfectiune materiala, fizica sau morala; cusur, meteahna, neajuns, betesug, hiba. ♦ Deranjament, stricaciune care impiedica functionarea unei masini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite intr-un anumit domeniu. ♦ Dezavantaj, inconvenient.
2. Adjectiv Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). – Din limba latina Defectus, limba germana Defekt.
1. Substantiv neutru: Lipsa, scadere, imperfectiune materiala, fizica sau morala; cusur, meteahna, neajuns, betesug, hiba. ♦ Deranjament, stricaciune care impiedica functionarea unei masini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite intr-un anumit domeniu. ♦ Dezavantaj, inconvenient.
2. Adjectiv Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). – Din limba latina Defectus, limba germana Defekt.
2Defect antonim: calitate, virtute, merit, perfectiune
3Deféct, -ă I. adjectiv care s-a defectat, s-a stricat.
Ii. substantiv neutru
1. imperfectiune, lipsa, cusur. ♢ deranjament, dereglare care impiedica functionarea unei masini, a unui aparat, mecanism etcetera ♢ dezavantaj, inconvenient.
2. (fiz.) - de masa = diferenta dintre suma particulelor constitutive ale unui atom si masa reala a acestuia. (< limba latina defectus, limba germana Defekt)
Ii. substantiv neutru
1. imperfectiune, lipsa, cusur. ♢ deranjament, dereglare care impiedica functionarea unei masini, a unui aparat, mecanism etcetera ♢ dezavantaj, inconvenient.
2. (fiz.) - de masa = diferenta dintre suma particulelor constitutive ale unui atom si masa reala a acestuia. (< limba latina defectus, limba germana Defekt)
4Deféct s., adjectiv
1. substantiv cusur, deficienta, imperfectiune, insuficienta, lacuna, lipsa, meteahna, neajuns, pacat, scadere, slabiciune, viciu, (livresc) carenta, racila, tara, (popular si familiar) betesug, (reg. si familiar) hiba, (regional) madea, teahna, (Oltenia, Muntenia si Mold.) ponos, (invechit) greseala, lichea, nedesavirsire, rautate. (Are nenumarate -.)
2. substantiv verifica cuvantul: anomalie.
3. substantiv verifica cuvantul: patima.
4. substantiv verifica cuvantul: defectiune.
5. adjectiv defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas -.)
1. substantiv cusur, deficienta, imperfectiune, insuficienta, lacuna, lipsa, meteahna, neajuns, pacat, scadere, slabiciune, viciu, (livresc) carenta, racila, tara, (popular si familiar) betesug, (reg. si familiar) hiba, (regional) madea, teahna, (Oltenia, Muntenia si Mold.) ponos, (invechit) greseala, lichea, nedesavirsire, rautate. (Are nenumarate -.)
2. substantiv verifica cuvantul: anomalie.
3. substantiv verifica cuvantul: patima.
4. substantiv verifica cuvantul: defectiune.
5. adjectiv defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas -.)
5Defect adjectiv m., plural defecti; f. singular defecta, plural defecte
6Defect substantiv neutru, plural defecte
7Deféct1 -ta (-ti, -te) Care prezinta imperfectiuni; cu neajunsuri. /<lat. defectus, limba germana Defekt
8Deféct2 -e n. 1) Lipsa a unei insusiri fizice sau morale; neajuns; cusur; deficienta; meteahna. 2) Deranjament care nu permite unui sistem tehnic sa functioneze normal; defectiune. 3) Lipsa de integritate anatomica sau functionala a unui organ; deficienta. /<lat. defectus, limba germana Defect
9Deféct substantiv neutru Cusur, imperfectiune, lipsa; betesug, meteahna. ♦ Deranjament care impiedica functionarea unei masini, a unui aparat etcetera [< limba latina defectus].
10Deféct, -ă adjectiv Care nu mai este in stare de functionare; stricat. [< limba latina defectus].
11Defect (defecte), substantiv neutru – Cusur, imperfectiune.
Limba Latina defectus (secolul Xix). – Derivat defectuos, adjectiv , din franceza defectueux; defectuozitate, substantiv feminin; defectibil, adjectiv , din franceza defectible; defectiv, adjectiv , din franceza defectif.
Limba Latina defectus (secolul Xix). – Derivat defectuos, adjectiv , din franceza defectueux; defectuozitate, substantiv feminin; defectibil, adjectiv , din franceza defectible; defectiv, adjectiv , din franceza defectif.