Definitie Defect -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DefÉct, -Ă, defecti, -te, substantiv neutru, adjectiv
1. Substantiv neutru: Lipsa, scadere, imperfectiune materiala, fizica sau morala; cusur, meteahna, neajuns, betesug, hiba. ♦ Deranjament, stricaciune care impiedica functionarea unei masini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite intr-un anumit domeniu. ♦ Dezavantaj, inconvenient.
2. Adjectiv Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). – Din limba latina Defectus, limba germana Defekt.

Varianta definitie 2: Defect antonim: calitate, virtute, merit, perfectiune

Varianta definitie 3: DefÉct, -Ă I. adjectiv care s-a defectat, s-a stricat.
II. substantiv neutru
1. imperfectiune, lipsa, cusur. ♢ deranjament, dereglare care impiedica functionarea unei masini, a unui aparat, mecanism etcetera ♢ dezavantaj, inconvenient.
2. (fiz.) - de masa = diferenta dintre suma particulelor constitutive ale unui atom si masa reala a acestuia. (< limba latina defectus, limba germana Defekt)

Varianta definitie 4: DefÉct s., adjectiv
1. substantiv cusur, deficienta, imperfectiune, insuficienta, lacuna, lipsa, meteahna, neajuns, pacat, scadere, slabiciune, viciu, (livresc) carenta, racila, tara, (popular si familiar) betesug, (reg. si familiar) hiba, (regional) madea, teahna, (Oltenia, Muntenia si Mold.) ponos, (invechit) greseala, lichea, nedesavirsire, rautate. (Are nenumarate -.)
2. substantiv verifica cuvantul: anomalie.
3. substantiv verifica cuvantul: patima.
4. substantiv verifica cuvantul: defectiune.
5. adjectiv defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas -.)

Varianta definitie 5: Defect adjectiv m., plural defecti; f. singular defecta, plural defecte

Varianta definitie 6: Defect substantiv neutru, plural defecte

Varianta definitie 7: DefÉct1 -ta (-ti, -te) Care prezinta imperfectiuni; cu neajunsuri. /<lat. defectus, limba germana Defekt

Varianta definitie 8: DefÉct2 -e n. 1) Lipsa a unei insusiri fizice sau morale; neajuns; cusur; deficienta; meteahna. 2) Deranjament care nu permite unui sistem tehnic sa functioneze normal; defectiune. 3) Lipsa de integritate anatomica sau functionala a unui organ; deficienta. /<lat. defectus, limba germana Defect

Varianta definitie 9: DefÉct substantiv neutru Cusur, imperfectiune, lipsa; betesug, meteahna. ♦ Deranjament care impiedica functionarea unei masini, a unui aparat etcetera [< limba latina defectus].

Varianta definitie 10: DefÉct, -Ă adjectiv Care nu mai este in stare de functionare; stricat. [< limba latina defectus].

Varianta definitie 11: Defect (defecte), substantiv neutru – Cusur, imperfectiune.
Limba Latina defectus (secolul XIX). – Derivat defectuos, adjectiv , din franceza defectueux; defectuozitate, substantiv feminin; defectibil, adjectiv , din franceza defectible; defectiv, adjectiv , din franceza defectif.