Defăima
Definitie, sens si explicatie
1Defăima, defaimez, verb I. Tranzitiv
1. A vorbi de rau pe cineva sau a vorbi rau despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de ras, a se compromite.
2. (Înv.) A dispretui, a subaprecia; a umili, a injosi. [Prez. indicativ si.: defaim] – Din limba latina *diffamiare.
1. A vorbi de rau pe cineva sau a vorbi rau despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de ras, a se compromite.
2. (Înv.) A dispretui, a subaprecia; a umili, a injosi. [Prez. indicativ si.: defaim] – Din limba latina *diffamiare.
2A defaima antonim: a cinsti, a elogia, a lauda, a glorifica, a preamari, a venera
3Defăima verb verifica cuvantul: desconsidera, dispretui, nesocoti.
4Defăima verb verifica cuvantul: calomnia.
5Defaima verb (silabe -fai-), indicativ prezent 1 singular defaimez, 3 singular si plural defaimeaza
6A defăima -ez tranzitiv 1) (persoane) A vorbi de rau; a ponegri; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a barfi; a huli; a ponosi. 2) A pune intr-o situatie de inferioritate, lezand demnitatea; a umili; a injosi. [Silabe -fai-ma] /<lat. difamiare