Demn -ă
Definitie, sens si explicatie
1Demn, -ă, demni, -e, adjectiv
1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic.
2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru.
Formatie savanta din limba latina Dignus (modificat dupa lemn < lignum, semn < signum, etcetera).
1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic.
2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru.
Formatie savanta din limba latina Dignus (modificat dupa lemn < lignum, semn < signum, etcetera).
2Demn antonim: nedemn
3Demn, -ă adjectiv
1. vrednic de... ♢ capabil, destoinic.
2. care impune respect; corect, rezervat, grav. (< limba latina dignus)
1. vrednic de... ♢ capabil, destoinic.
2. care impune respect; corect, rezervat, grav. (< limba latina dignus)
4Demn adjectiv
1. vrednic. (- de luat in seama.)
2. respectabil. (Un om -; o purtare -.)
3. mandru. (O tinuta -.)
1. vrednic. (- de luat in seama.)
2. respectabil. (Un om -; o purtare -.)
3. mandru. (O tinuta -.)
5Demn adjectiv m., plural demni; f. singular demna, plural demne
6Demn -a (-i, -e) 1) Care merita (ceva); vrednic (de ceva); destoinic. O persoana -a de admiratie. 2) Care corespunde, dupa anumite criterii, cu ceva sau cuiva; pe masura cuiva sau a ceva. O opera -a de un mare compozitor. 3) (despre oameni si despre manifestarile lor) Care impune respect. /<lat. dignus
7Demn, -ă adjectiv
1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic.
2. Corect, respectabil; rezervat, grav. [< limba latina dignus].
1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic.
2. Corect, respectabil; rezervat, grav. [< limba latina dignus].
8Demn (demna), adjectiv –
1. Vrednic, capabil de. –
2. Care impune respect.
Limba Latina dignum (secolul Xix), adaptat rom. pe baza paralelismului signum › semn, lignum › lemn. – Derivat (din limba latina sau franceza) demnitar, substantiv masculin; demnitate, substantiv feminin; nedemn, adjectiv Formele dignitar, dignitate sint cuvant invechit – Verifica cuvantul: indemna.
1. Vrednic, capabil de. –
2. Care impune respect.
Limba Latina dignum (secolul Xix), adaptat rom. pe baza paralelismului signum › semn, lignum › lemn. – Derivat (din limba latina sau franceza) demnitar, substantiv masculin; demnitate, substantiv feminin; nedemn, adjectiv Formele dignitar, dignitate sint cuvant invechit – Verifica cuvantul: indemna.