Deponent -ă
Definitie, sens si explicatie
1Deponént1, -ă, deponenti, -te, adjectiv (În gramatica latina, despre verbe si forme verbale) Cu forma pasiva si inteles activ. – Din franceza Deponent, limba latina Deponens, -ntis.
2Deponént2, -ă, deponenti, -te substantiv masculin si feminin: Persoana care incredinteaza unei alte persoane un lucru in temeiul unui contract de depozit; depunator. – Din limba latina Deponens, -ntis, limba italiana Deponente.
3Deponént1, -ă adjectiv, substantiv neutru (verb latin) care are forma pasiva si inteles activ. (< franceza deponent, limba latina deponens)
4Deponént2, -ă substantiv masculin feminin depunator de bani, de hartii de valoare etcetera (< limba latina deponens, limba italiana deponente)
5Deponént substantiv (Jur., Ec.) depunator. (- la Cec.)
6Deponent (gram., fin.) adjectiv m., substantiv masculin, plural deponenti; f. singular deponenta, plural deponente
7Deponént2 -ta (-ti, -te) m. si feminin: Persoana care a depus sau depune spre pastrare bani sau hartii de valoare; depunator. /<fr. deponent, lat. deponens, -ntis
8Deponént1 -ta (-ti, -te) gram. (despre unele verbe si forme verbale din latina) Care are forma pasiva si sens activ; cu forma pasiva si sens activ. /<lat. deponens, -ntis
9Deponént adjectiv, substantiv neutru (Verb latin) care are forma pasiva si inteles activ. [Conform: franceza deponent, limba latina deponens].
10Deponént, -ă substantiv masculin si feminin: Depunator de bani, de hartii de valoare etcetera [Conform: limba latina deponens, limba italiana deponente].