Definitie Depăna - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DepĂna, deapan, verb I. Tranzitiv
1. A infasura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o teava etcetera sau de pe un fus intr-un scul ori a face firele scul. ♢ Expresie A lua (pe cineva) la depanat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Figurativ A desfasura, a insira amintiri, ganduri etcetera ♢ Reflexiv Toata intamplarea i se depana pe dinaintea ochilor.
2. Figurativ A parcurge (un drum, o distanta). ♢ Expresie (Intranz.) A depana din picioare = a umbla miscand repede picioarele. [Prez. indicativ si: depan] – Limba Latina *depanare.

Varianta definitie 2: A depana antonim: a desfasura

Varianta definitie 3: DepĂna verb (TEXT.) a infasura. (A - fire textile pe un mosor.)

Varianta definitie 4: Depana verb, indicativ prezent 1 singular deapan/depan, 2 singular depeni, 3 singular deapana; conjunctie: prezent 3 singular si plural depene

Varianta definitie 5: A se depĂna pers. 3 Se deapana intranzitiv figurativ (despre ganduri, amintiri etcetera) A trece prin memorie. /<lat. depanare

Varianta definitie 6: A DEPĂNA depan
1. tranz. 1) (firul de pe un scul sau de pe un fus) A desfasura, infasurand pe un mosor sau facand ghem. 2) (firul unui ghem sau fus) A face scul. 3) A face sa se depene.
2. intranzitiv : - din picioare a merge miscand repede picioarele. /<lat. depanare

Varianta definitie 7: Depana (deapan, depanat), verb –
1. A infasura fire dintr-un scul pe un mosor. –
2. A desfasura, a insira ginduri etcetera – Mr. deapin, dipinare, megl. depin.
Limba Latina *dēpēnāre, de la pānus (Körting 2493; Densusianu, Filologie, 447; Puscariu 492; Candrea-Dens., 483; REW 2569; Tiktin; Candrea); conform limba italiana dipannare, prov., cat. debanar, sp. devanar, port. dobar.
Philippide, Principii, 99, pleca gresit de la limba latina dēpῑlāre. – Derivat depanatoare, substantiv feminin (virtelnita); depanator, substantiv masculin (muncitor specializat in depanat); depanatura, substantiv feminin (actiunea de a depana; cantitate de fir depanat).