Depăra
Definitie, sens si explicatie
1Depăra, depar, verb I.
1. Tranzitiv si reflexiv (Regional) A(-si) smulge parul de pe cap (de jale.de desperare etcetera); figurat a (se) necaji.
2. (Familiar) A (se) parui. [Varianta: Dapara verb I] – Limba Latina Depilare.
1. Tranzitiv si reflexiv (Regional) A(-si) smulge parul de pe cap (de jale.de desperare etcetera); figurat a (se) necaji.
2. (Familiar) A (se) parui. [Varianta: Dapara verb I] – Limba Latina Depilare.
2Depara (tehn.) verb, indicativ prezent 3 singular depareaza
3Depara/dapara (a-si smulge parul din cap) verb, indicativ prezent 1 singular depar/dapar, 2 singular deperi/daperi, 3 singular si plural deapara/dapara, 1 plural deparam/daparam; conjunctie: prezent 3 singular si plural depere/dapere
4Depara/dapara (a-si smulge parul din cap) verb, indicativ prezent 1 singular depar/dapar, 2 singular deperi/daperi, 3 singular si plural deapara/dapara, 1 plural deparam/daparam; conjunctie: prezent 3 singular si plural depere/dapere
5Depara (-rez, -at), verb –
1. A smulge parul. –
2. A lua de par. – Varianta dapara.
Mr. deapir, dipirare, megl. deapir, dipirari.
Limba Latina dēpῑlāre (P. Papahagi 101; Puscariu 483; Candrea-dens., 1329; Pascu, I, 141; Iordan, Dift., 123; Rew 2571); conform verifica cuvantul: limba italiana dipelare (calabr. dipilare), franceza (depiler), sp. (depilar.) Este dublet al lui depila, verb (a indeparta parul de pe corp), conform depilator, substantiv neutru (substanta cu ajutorul careia se depileaza); si omonim al lui depara, verb (a indeparta, a separa), putin folosit in Trans., pe care Draganu, Dacor., Iii, 700, il considera reprezentant al limba latina *de-parāre.
Deparare desemneaza si o veche uzanta juridica, abandonata a principiului la inceputul secolul Xix si conservata in unele toponime (Deparati); delimitind o proprietate, fiii proprietarilor primeau public o pedeapsa constind in ceea ce indica verb, cu pretextul de a-i face sa-si aminteasca pentru totdeauna stabilirea delimitarii.
Presupunem ca este etimologie populara, care a confundat probabil rezultatul rom. al lui *dēpῑlāre cu limba latina *dēpalāre „a publica”, forma vulgara de la palāri, atestata de glosa depalata „manifestata” (Silos 120); rezultatul normal de la *dēpalāre este si *depara.
Conform: Pascu, Lat.,
259. – Derivat deparat, substantiv neutru (tabacire, smulgere mecanica a firelor de par).
1. A smulge parul. –
2. A lua de par. – Varianta dapara.
Mr. deapir, dipirare, megl. deapir, dipirari.
Limba Latina dēpῑlāre (P. Papahagi 101; Puscariu 483; Candrea-dens., 1329; Pascu, I, 141; Iordan, Dift., 123; Rew 2571); conform verifica cuvantul: limba italiana dipelare (calabr. dipilare), franceza (depiler), sp. (depilar.) Este dublet al lui depila, verb (a indeparta parul de pe corp), conform depilator, substantiv neutru (substanta cu ajutorul careia se depileaza); si omonim al lui depara, verb (a indeparta, a separa), putin folosit in Trans., pe care Draganu, Dacor., Iii, 700, il considera reprezentant al limba latina *de-parāre.
Deparare desemneaza si o veche uzanta juridica, abandonata a principiului la inceputul secolul Xix si conservata in unele toponime (Deparati); delimitind o proprietate, fiii proprietarilor primeau public o pedeapsa constind in ceea ce indica verb, cu pretextul de a-i face sa-si aminteasca pentru totdeauna stabilirea delimitarii.
Presupunem ca este etimologie populara, care a confundat probabil rezultatul rom. al lui *dēpῑlāre cu limba latina *dēpalāre „a publica”, forma vulgara de la palāri, atestata de glosa depalata „manifestata” (Silos 120); rezultatul normal de la *dēpalāre este si *depara.
Conform: Pascu, Lat.,
259. – Derivat deparat, substantiv neutru (tabacire, smulgere mecanica a firelor de par).