Definitie Deranja - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Deranja, deranjez, verb I. Tranzitiv
1. A strica randuiala, ordinea unor obiecte; a ravasi, a rascoli. ♢ Expresie A-si deranja stomacul = a avea o indigestie.
2. Figurativ A tulbura linistea sau activitatea cuiva, a stanjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Reflexiv (În formule de politete sau ir.) A se osteni. – Din franceza Deranger.

Varianta definitie 2: Deranja verb I. tr.
1. a pune in neoranduiala; a face dezordine. o (familiar) a-si - stomacul = a face indigestie.
2. (figurativ) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva).
II. tr., reflexiv a (se) deregla, a (se) defecta.
III. reflexiv a se osteni pentru cineva. (< franceza deranger)

Varianta definitie 3: Deranja verb
1. a rascoli, a ravasi, a zapaci, (regional) a rantui, a rostopoli. (De ce mi-ai - hartiile?)
2. a strica. (Sa nu-mi - pieptanatura.)
3. verifica cuvantul: defecta.
4. a incomoda, a incurca, a jena, a stingheri, a stanjeni, a supara, a tulbura, (livresc) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zaticni, (Mold. si Bucovina) a zahai, (invechit) a sminti. (Te rog sa nu-l - de la lucru; sa nu fie - de nimeni.)
5. a perturba, a tulbura. (A - linistea cuiva.)
6. verifica cuvantul: strica.
7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul sa te - pana la mine.)

Varianta definitie 4: Deranja verb, indicativ prezent 1 singular deranjez, 3 singular si plural deranjeaza, 1 plural deranjam; conjunctie: prezent 3 singular si plural deranjeze; ger. deranjand

Varianta definitie 5: A se deranja ma -ez intranzitiv 1) (in formule de politete) A depune eforturi; a se obosi; a se stradui. 2) A-si tulbura linistea sau activitatea. 3) figurat A avea diaree. /<fr. deranger

Varianta definitie 6: A deranja -ez tranzitiv 1) (lucruri, incaperi etcetera) A supune unui deranj, unei dezordini. 2) (persoane) A face sa se deranjeze. /<fr. deranger

Varianta definitie 7: Deranja verb I.
1. tr.
A ravasi, a pune in neoranduiala, in dezordine, a invalmasi.
2. refl. (Fam.) A-si strica stomacul; (prin specializare) a avea diaree.
3. tr.
A tulbura, a stingheri, a incomoda (pe cineva).
4. refl.
A se osteni pentru cineva. [P.i. 3,6 -jeaza, ger. -jind. / < franceza deranger].

Varianta definitie 8: Deranja (deranjez, deranjat), verb – A deranja, a importuna.
Franceza deranger. – Derivat deranj, substantiv neutru, deverbal, ca dejun de la dejeuner, denunt de la denoncer; deranjament, substantiv neutru