Desfăca
Definitie, sens si explicatie
1Desfăca verb verifica cuvantul: desciocala.
2Desfaca verb, indicativ prezent 1 singular desfac, 2 singular desfaci, 3 singular desfaca
3Desfaca (-ac, -at), verb – A dezghioca. – Varianta desfaca.
Mr. disvucare.
Origine incerta, probabil expresiva.
Nu pare posibil sa se separe acest cuvint de contrariul lui insfaca, de la care poate deriva, ca deschide de la inchide sau descalta de la incalta.
Totusi, Candrea-dens., 568 si Candrea propun limba latina *disfabicāre; iar Pascu, Beiträge, 16, pleaca de la mr., ceea ce nu explica si care nu este sigur ca este acelasi cuvint.
Pentru Scriban, este vorba de o varianta de la dehoca.
Densusianu, Rom., Xxxi, 76, se gindea la o incrucisare a lui desface cu desghioca.
Mr. disvucare.
Origine incerta, probabil expresiva.
Nu pare posibil sa se separe acest cuvint de contrariul lui insfaca, de la care poate deriva, ca deschide de la inchide sau descalta de la incalta.
Totusi, Candrea-dens., 568 si Candrea propun limba latina *disfabicāre; iar Pascu, Beiträge, 16, pleaca de la mr., ceea ce nu explica si care nu este sigur ca este acelasi cuvint.
Pentru Scriban, este vorba de o varianta de la dehoca.
Densusianu, Rom., Xxxi, 76, se gindea la o incrucisare a lui desface cu desghioca.