Definitie Deștepta - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DeȘtepta, destept, verb I.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorteala, de visare etcetera; prin extensiune a reveni sau a face sa revina la viata.
2. Reflexiv (Despre sentimente, dorinte, idei etcetera) A se ivi, a aparea; a se starni, a se dezlantui.
3. Reflexiv A deveni constient, a ajunge sa inteleaga, sa-si dea seama de realitati. ♦ A deveni (mai) inteligent. – Probabil limba latina De-excitare.

Varianta definitie 2: A (se) destepta antonim: a (se) culca, a adormi

Varianta definitie 3: A se destepta antonim: a adormi

Varianta definitie 4: DeȘtepta verb
1. verifica cuvantul: trezi.
2. verifica cuvantul: suscita.

Varianta definitie 5: DeȘtepta verb verifica cuvantul: insufleti, invia, scula.

Varianta definitie 6: Destepta verb, indicativ prezent 3 singular si plural desteapta; conjunctie: prezent 3 singular si plural destepte

Varianta definitie 7: A se deȘtepta ma destept intranzitiv 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etcetera) la starea de sesizare constienta a vietii; a se trezi. 3) (despre natura) A incepe un nou ciclu de vegetatie; a reveni la viata. 4) fig. (despre sentimente, dorinte, idei etcetera) A incepe sa capete contururi precise; a se infiripa; a inmuguri; a incolti. 5) (despre persoane) A deveni constient; a ajunge sa inteleaga realitatea. 6) A deveni (mai) destept; a capata mai multa inteligenta. /<lat. deexcitare

Varianta definitie 8: A deȘtepta destept tranzitiv A face sa se destepte. /<lat. deexcitare

Varianta definitie 9: Destepta (desteptat, desteptat), verb –
1. A trezi. –
2. A insufleti, a inviora, a stimula. – Mr. disteptu; disteptare, megl. distet, distitari.
Limba Latina dĭspectāre „a deschide ochii”.
Rezultatul rom., in mod normal *dispept, a suferit o asimilatie, aceeasi ca in aspept › astept.
Semantismul este normal, daca se pleaca de la sensul „a deschide ochii”, care apare in limba latina si care este firesc, astfel incit dĭspectāre nu este altceva decit un frecventativ de la dĭspĭcĕre „a deschide ochii si a incepe sa vada”.
Aceasta der. a fost deja indicata de Candrea, Rom., XXXI, 307, dar nu a fost acceptata si pina la urma a fost abandonata chiar de autor, din motive pe care nu le intelegem.
A influentat poate in lipsa ei de succes constiinta diferentei semantice prea mari intre rezultatul rom. si reprezentantii romanici ai lui dĭspectāre (it. dispettare, cat. despitar, sp. despechar), toti cu sensul de „a provoca suparare”.
Acest criteriu, totusi, nu pare suficient, intrucit der. romanici sint mai putin clari decit rom., si este mai probabil sa provina direct din despĭcĕre, prin intermediul part. despectus (Parti 374; Corominas, II, 153).
Este adevarat ca s-a semnalat in rom. un corespondent despeta, verb (a supara, a necaji), care ar reprezenta acelasi etimon (Lacea, Dacor., IV, 777; REW 2579); dar, pe de o parte, acest cuvint lipseste in toate dictionarele rom., ne este necunoscut si pina la un anume punct este indoielnic, iar pe de alta parte, paralelismul cu astepta demonstreaza ca rezultatul rom. al lui dĭspectāre nu putea fi despeta.
Celelalte ipoteze sint insuficiente: din limba latina *deexpergĕre (Cihac, I, 77; Lambrior, Rom., VII, 92) sau limba latina *dĭsperrĕctāre (Tiktin), la fel de dificil fonetic; din limba latina *deexcĭtāre (Puscariu 528; REW 2515; Candrea-Dens., 494; Iordan, Dift., 49; Pascu, I, 76; Densusianu, GS, II, 8; Candrea; Scriban), al carui fonetism nu se intelege la rindul lui.
Derivat destept, adjectiv (ager; inteligent, istet, patrunzator), a carei formatie este putin clara, dar care deriva probabil direct de la dispectus, part. de la dispĭcere (dupa autorii mentionati, din limba latina *deexcĭtus); desteptaciune, substantiv feminin (inteligenta, patrundere); desteptator, adjectiv (care desteapta).