Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dialectic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: dialéctic -ă
Cuvantul fara diacritice: dialectic

Definitie: DIALECTIC, -Ă, dialectici, -ce, substantiv feminin, adjectiv 1. S.f. Teorie generală a principiilor devenirii realității, a dezvoltării naturii, societății și gândirii; teorie și metodă generală de cunoaștere a realității și de transformare revoluționară a acesteia. 2. Adjectiv Care este conform cu principiile dialecticii, care se bazează pe dialectică.

2 * Cuvantul cu diacritice: dialéctic -ă
Cuvantul fara diacritice: dialectic

Definitie: DIALECTIC, -Ă, dialectici, -ce, substantiv feminin, adjectiv I. S.f. 1. (În filozofia marxistă) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului. 2. (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr. 3. (În evul mediu) Logică formală. II. Adjectiv Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pronuntat: di-a-] – Din franceza dialectique, limba latina dialecticus.

3 * Cuvantul cu diacritice: dialectic
Cuvantul fara diacritice: dialectic

Definitie: Dialectic antonim: metafizic

4 * Cuvantul cu diacritice: dialéctic -ă
Cuvantul fara diacritice: dialectic

Definitie: DIALECTIC, -Ă I. adjectiv 1. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectică. 2. care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. II. substantiv feminin 1. (termen antic) arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. 2. (în evul mediu) arta deosebirii adevărului de neadevăr. 3. (în filozofia marxistă) teorie generală despre dezvoltarea naturii, a societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. 4. procesul mișcării și al dezvoltării fenomenelor. (< franceza dialectique, limba latina dialecticus)

5 * Cuvantul cu diacritice: dialéctic
Cuvantul fara diacritice: dialectic

Definitie: dialectic adjectiv m. (silabe di-a-), plural dialectici; f. singular dialectică, plural dialectice

6 * Cuvantul cu diacritice: dialéctic -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: dialectic

Definitie: DIALECTIC -că (-ci, -ce) 1) Care ține de dialectică; propriu dialecticii. Metodă -că. 2) (în filozofia antică) Care recurge la teze și antiteze pentru a demonstra un adevăr; bazat pe teze și antiteze. Discurs -. [Silabe di-a-] franceza dialectique, limba latina dialecticus

7 * Cuvantul cu diacritice: dialéctic -ă
Cuvantul fara diacritice: dialectic

Definitie: DIALECTIC, -Ă adjectiv 1. Conform principiilor dialecticii; bazat pe pozițiile dialecticii. 2. (În filozofia antică) Care folosește raționamente contradictorii. [Conform: franceza dialectique, limba latina dialecticus].