Dialectică
Definitie, sens si explicatie
1Dialectica substantiv feminin (silabe di-a-), g.-d. art. dialecticii
2Dialéctică f. 1) (in opozitie cu Metafizica) stiinta care se ocupa cu studiul celor mai generale legi de dezvoltare a naturii, societatii si gandirii. 2) Teorie si metoda generala de cercetare a realitatii, care priveste fenomenele ca fiind in stransa legatura si in conditionare reciproca. 3) (in filozofia antica) Arta descoperirii adevarului prin confruntarea rationamentelor contrare. 4) Evolutie a lucrurilor; dezvoltare; miscare. [Silabe Di-a-] /<fr. dialectique, limba latina dialecticus
3Dialéctică substantiv feminin I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevar descoperind contraziceri in rationamentul adversarului. Ii. Teorie generala despre dezvoltarea naturii, societatii si gandirii, precum si metoda de cunoastere si de transformare a lumii. [Conform: franceza dialectique, limba germana Dialektik, limba latina dialectica, limba greaca (veche) dialektike < dialegomai – discut].