Diamant
Definitie, sens si explicatie
1Diamant, diamante, substantiv neutru
1. Varietate cristalina de carbon, de obicei transparenta si cu luciu puternic, avand cea mai mare duritate dintre toate mineralele si folosita ca piatra pretioasa sau la diverse unelte de slefuit, de taiat si zgariat; adamant.
2. Unealta pentru taiatul sticlei, alcatuita dintr-un diamant (1) comun fixat intr-un suport metalic cu maner.
3. Cel mai mic corp de litera de tipar. [Pronuntat: di-a-] – Din franceza Diamant.
1. Varietate cristalina de carbon, de obicei transparenta si cu luciu puternic, avand cea mai mare duritate dintre toate mineralele si folosita ca piatra pretioasa sau la diverse unelte de slefuit, de taiat si zgariat; adamant.
2. Unealta pentru taiatul sticlei, alcatuita dintr-un diamant (1) comun fixat intr-un suport metalic cu maner.
3. Cel mai mic corp de litera de tipar. [Pronuntat: di-a-] – Din franceza Diamant.
2Diamant substantiv neutru
1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor si transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatra pretioasa, ca abraziv etcetera
2. unealta formata dintr-o bucatica de diamant (1) fixata pe un suport cu maner, care se foloseste la taiatul sticlei. ♢ lingurita de metal cu suprafata exterioara acoperita cu tandari fine de diamant (1), folosita in dentistica.
3. cel mai mic corp de litera de tipar.
4. extremitatea inferioara a fusului unei ancore. (< franceza diamant, /3/ limba germana Diamant)
1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor si transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatra pretioasa, ca abraziv etcetera
2. unealta formata dintr-o bucatica de diamant (1) fixata pe un suport cu maner, care se foloseste la taiatul sticlei. ♢ lingurita de metal cu suprafata exterioara acoperita cu tandari fine de diamant (1), folosita in dentistica.
3. cel mai mic corp de litera de tipar.
4. extremitatea inferioara a fusului unei ancore. (< franceza diamant, /3/ limba germana Diamant)
3Diamant substantiv (Min.) (invechit si popular) adamant, (invechit) olmaz.
4Diamant substantiv neutru (silabe di-a-), plural diamante
5Diamant -e n. 1) Piatra scumpa transparenta, foarte stralucitoare si foarte dura 2) Instrument de taiat sticla, avand la un capat o lama din astfel de piatra. [Silabe Di-a-] /<fr. diamant
6Diamant substantiv neutru
1. Varietate cristalina si transparenta a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele; se foloseste ca piatra pretioasa, ca abraziv etcetera
2. Unealta formata dintr-o bucatica de diamant (1) fixata pe un suport cu maner, care se foloseste la taiatul sticlei. ♦ Lingurita de metal cu suprafata exterioara acoperita cu tandari fine de diamant (1), folosita in dentistica.
3. Corp mic de litera.
4. Varf de ancora. [Plural -te, -turi. / conform franceza diamant, limba germana Diamant < limba greaca (veche) adamas].
1. Varietate cristalina si transparenta a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele; se foloseste ca piatra pretioasa, ca abraziv etcetera
2. Unealta formata dintr-o bucatica de diamant (1) fixata pe un suport cu maner, care se foloseste la taiatul sticlei. ♦ Lingurita de metal cu suprafata exterioara acoperita cu tandari fine de diamant (1), folosita in dentistica.
3. Corp mic de litera.
4. Varf de ancora. [Plural -te, -turi. / conform franceza diamant, limba germana Diamant < limba greaca (veche) adamas].
7Diamant (diamante), substantiv neutru – Piatra pretioasa, varietate cristalina de carbon. – Varianta ad(i)amant, adimant, ghimant.
Mr. diamanta, ğamande, megl. diaman.
Ngr. διαμάντι; varianta, influentata de mag. gyemant (Tiktin).
Secolul Xvii. – Derivat diamanticale, substantiv feminin (bijuterii, podoabe, diamante), din limba neogreaca: διαμαντιϰά (Tiktin; Galdi 170); diamantin, adjectiv (stralucitor ca diamantul).
Mr. diamanta, ğamande, megl. diaman.
Ngr. διαμάντι; varianta, influentata de mag. gyemant (Tiktin).
Secolul Xvii. – Derivat diamanticale, substantiv feminin (bijuterii, podoabe, diamante), din limba neogreaca: διαμαντιϰά (Tiktin; Galdi 170); diamantin, adjectiv (stralucitor ca diamantul).