1
Diblă (dible), substantiv feminin – Vioară. – Variantă diplă.
Sârbă, slovenă dipla „fluier” (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Tiktin; Candrea), din neogreacă δίπλα (Vasmer, Greacă, 53); conform germană Diple.
După Graur 150, din țigănească dibla. – Derivat diblar, substantiv masculin (violonist); diblaș, substantiv masculin (violonist).
Sârbă, slovenă dipla „fluier” (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Tiktin; Candrea), din neogreacă δίπλα (Vasmer, Greacă, 53); conform germană Diple.
După Graur 150, din țigănească dibla. – Derivat diblar, substantiv masculin (violonist); diblaș, substantiv masculin (violonist).
DER – dicționarul etimologic
2
Diblă, dible, substantiv feminin (Popular sau peiorativ) Vioară. – Conform sârbo-croată d i p l e „cimpoi”.
DEX – dicționarul explicativ
3
Diblă substantiv feminin (silabe -blă), genitiv-dativ articulat diblei; plural dible
DOOM – dicționarul ortografic
4
Diblă, dible substantiv feminin
1. vioară, scripcă.
2. cap, țeastă. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
1. vioară, scripcă.
2. cap, țeastă. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou