Greblă
Definitie, sens si explicatie
1Gréblă, greble, substantiv feminin
1. Unealta sau masina agricola cu ajutorul careia se strang paiele, fanul etcetera sau cu care se maruntesc bulgarii de pamant, se niveleaza solul etcetera
2. Constructie orientata transversal pe un curs de apa, servind la oprirea bustenilor. – Din bulgara Greblo.
1. Unealta sau masina agricola cu ajutorul careia se strang paiele, fanul etcetera sau cu care se maruntesc bulgarii de pamant, se niveleaza solul etcetera
2. Constructie orientata transversal pe un curs de apa, servind la oprirea bustenilor. – Din bulgara Greblo.
2Gréblă substantiv verifica cuvantul: buhai.
3Grebla substantiv feminin (silabe -bla), g.-d. art. greblei; plural greble
4Gréblă -e f.
Unealta agricola manuala constand dintr-o bara cu dinti de metal sau de lemn, fixata intr-o coada lunga de lemn si folosita pentru a aduna ceva (paie, fan, gunoaie etcetera) de pe o suprafata sau pentru a nivela pamantul arat sau sapat. ♢ - mecanica masina agricola pentru stransul cerealelor cosite. /<bulg. greblo
Unealta agricola manuala constand dintr-o bara cu dinti de metal sau de lemn, fixata intr-o coada lunga de lemn si folosita pentru a aduna ceva (paie, fan, gunoaie etcetera) de pe o suprafata sau pentru a nivela pamantul arat sau sapat. ♢ - mecanica masina agricola pentru stransul cerealelor cosite. /<bulg. greblo
5Grebla (greble), substantiv feminin –
1. Unealta cu dinti (de lemn sau de fier) si cu coada lunga pentru strins fin, paie etcetera –
2. (Argou) Pieptene. – Mr. gribla, megl. grebla.
Bg. greblo (Cihac, Ii, 126; Conev 73) sau limba sarba: grebla, grablje (Meyer 119; Skok 70), conform limba albaneza grambëlë; din limba slava (veche) grabja „rapire” (Miklosich, Lexicon, 140), conform grabi. – Derivat grebla, verb (a da cu grebla); grebles, adjectiv (indoit, incovoiat).
1. Unealta cu dinti (de lemn sau de fier) si cu coada lunga pentru strins fin, paie etcetera –
2. (Argou) Pieptene. – Mr. gribla, megl. grebla.
Bg. greblo (Cihac, Ii, 126; Conev 73) sau limba sarba: grebla, grablje (Meyer 119; Skok 70), conform limba albaneza grambëlë; din limba slava (veche) grabja „rapire” (Miklosich, Lexicon, 140), conform grabi. – Derivat grebla, verb (a da cu grebla); grebles, adjectiv (indoit, incovoiat).