Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tablă

1 * Cuvantul cu diacritice: táblă
Cuvantul fara diacritice: tabla

Definitie: TABLĂ¹, table, substantiv feminin 1. Placă metalică, de grosimi diferite, folosită la învelitul caselor, la fabricarea vaselor, a unor ambalaje și a altor obiecte. 2. Placă de lemn, de piatră sau de metal pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicații, firme, date; tăblie (1). ♢ Tablă cerată = placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria în antichitate cu stilul (prin zgâriere). ♦ (Bis.) Tablele legii sau tablele lui Moise = cele două lespezi de piatră pe care erau săpate cele zece porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai. 3. Placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se scrie cu cretă, mai ales la școală și la universitate; tabelă (2). ♢ Expresie A scoate (sau a chema etcetera) la tablă = a chema un elev la lecție (în fața tablei). 4. Tabel (1). ♢ Tabla lui Pitagora = tabla înmulțirii. Table trigonometrice = tabele care cuprind funcții trigonometrice. 5. (Regional) Bucată de pământ semănată. ♦ Strat de legume. – Din limba slava (veche) tabla (cu sensuri după franceza table).

2 * Cuvantul cu diacritice: táblă
Cuvantul fara diacritice: tabla

Definitie: TABLĂ², table, substantiv feminin (Mai ales la plural) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută de-a latul a douăzeci și patru de săgeți incrustate sau pictate pe fundul celor două compartimente ale unei cutii de lemn; partidă dintr-un astfel de joc. ♢ Expresie (Familiar) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table². – Din limba neogreaca: tavli.

3 * Cuvantul cu diacritice: táblă
Cuvantul fara diacritice: tabla

Definitie: TABLĂ substantiv verifica cuvantul: brazdă, carton, copertă, curte de casație, fund, glaf, învelitoare, lecție, mucava, oblon, pervaz, placă, planșă, plantă, plită, răzor, scoarță, solă, strat, tabel, talpă, tarla, tavă, tăblie, tăbliță, temă, tipsie.

4 * Cuvantul cu diacritice: táblă
Cuvantul fara diacritice: tabla

Definitie: TABLĂ substantiv 1. tinichea, (Transilvania și Banat) pleu. (Lighean de -.) 2. (învechit și reg.) tabelă. (- de scris cu creta.) 3. tablă de materii = conținut, cuprins, sumar, (învechit) registru, scară, sumă, (grecism cuvant invechit) pinax. (- a unui tratat.) 4. tabel. (- înmulțirii, scrisă pe unele caiete.)

5 * Cuvantul cu diacritice: táblă
Cuvantul fara diacritice: tabla

Definitie: tablă (placă, tabel, tavă) substantiv feminin (silabe -blă), g.-d. art. tablei; plural table

6 * Cuvantul cu diacritice: táblă
Cuvantul fara diacritice: tabla

Definitie: tablă (joc) substantiv feminin, plural table (silabe -ble)

7 * Cuvantul cu diacritice: táblă táble
Cuvantul fara diacritice: tabla

Definitie: TABLĂ¹ table f. 1) Foaie metalică subțire, folosită la acoperitul caselor și la confecționarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placă cu inscripții; tăblie. ♢ Tablă cerată placă de lemn, acoperită cu un strat de ceară pe care, în antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit într-o culoare închisă, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzând desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informații, simboluri, prezentate într-o anumită ordine; tabel. ♢ Tablă de materii foaie de la începutul sau de la sfârșitul unei cărți sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzătoare; cuprins; sumar. Tabla înmulțirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat și cu marginile ușor ridicate, pe care se aduc mâncarea și tacâmurile la masă; tavă. 6) reg. Parcelă de pământ semănată. [G.-D. tablei; Sil. ta-blă] limba latina tabula, ung. tabla, limba franceza: table

8 * Cuvantul cu diacritice: táblă -e
Cuvantul fara diacritice: tabla

Definitie: TABLĂ² -e f. mai ales la plural 1) Joc de noroc între doi parteneri, cu două zaruri și cu câte cincisprezece piese rotunde de lemn, care se mută în spațiile marcate pe fețele interioare ale unei cutii speciale. 2) Partidă într-un astfel de joc. [Silabe ta-blă] limba neogreaca: tavli, turc. tavla

9 * Cuvantul cu diacritice: táblă
Cuvantul fara diacritice: tabla

Definitie: tablă substantiv feminin (învechit) grajd pentru caii boierești sau domnești.

10 * Cuvantul cu diacritice: táblă -le
Cuvantul fara diacritice: tabla

Definitie: tablă (-le), substantiv feminin – 1. Placă, piesă plană. – 2. Tăbliță de scris, placă pe care se scrie la școală. – 3. Placă acoperită cu cositor. – 4. Indice, sumar, catalog. – 5. (Mold., Trans.) Bucată de pămînt agricol. – 6. (Pl.) Joc de noroc. – Mr. tavlă, megl. tablă. Limba Latina tabula, prin intermediul limba slava (veche) tabla (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 398), sau al mag. tabla (Galdi, Dict., 161), conform limba neogreaca: τάβλα, limba turca: tabla. Este dublet al lui tabla, substantiv feminin (tavă, măsuță), din limba turca: tabla, tavla ‹ limba italiana tavola (Șeineanu, II, 340), conform limba neogreaca: ταβλᾶς, bulgara, limba sarba: tavla; de la toblă, substantiv feminin (Banat, scîndură groasă), din mag. tabla; și de la tavlie, substantiv feminin (învechit, table), secolul XVII, din limba neogreaca: τάβλι. Aceleiași familii aparțin tabelă, substantiv feminin (tablă, indice; tăbliță), din limba latina tabella, prin intermediul limba germana Tabelle, secolul XIX; tabel, substantiv neutru (tablă, indice), dublet al cuvîntului anterior, din limba rusa tabelĭ, secolul XIX cuvant invechit; tabletă, substantiv feminin (pastilă), din franceza tablette; tăblie, substantiv feminin (placă, tablă), din limba neogreaca: ταβλι sau din limba slava (veche) tablija; tăbliță, substantiv feminin (tablă de scris), din limba slava (veche) (rus., pol.) tablica; tablac, substantiv neutru (piesă de lemn care servește de suport); tablier, substantiv neutru (sistemul de grinzi al unui pod; gealău pentru tăblii), din franceza tablier; tablou, substantiv neutru (cadru, pictură; scenă; stampă, imagine), din franceza tableau. – Derivat tablagiu, substantiv masculin (jucător pasionat de table); tăblui, verb (a acoperi casa cu tablă); tăbluitor, substantiv masculin (tinichigiu).