1
Dibui, dibui, verb IV.
1. Intranzitiv A merge cu nesiguranță, șovăielnic, căutând un drum.
Tranzitiv și intranzitiv A căuta cu nesiguranță; a căuta pipăind prin întuneric.
Expresie Pe dibuite = pipăind, căutând cu mâinile, fără sa vadă; la întâmplare, la nimereală.
2. Intranzitiv A nimeri.
3. Tranzitiv A da de urma cuiva care se ascunde; a găsi, a descoperi, a afla, a dibăci. [Prezent indicativ și dibuiesc] – Etimologie necunoscută
1. Intranzitiv A merge cu nesiguranță, șovăielnic, căutând un drum.
Tranzitiv și intranzitiv A căuta cu nesiguranță; a căuta pipăind prin întuneric.
Expresie Pe dibuite = pipăind, căutând cu mâinile, fără sa vadă; la întâmplare, la nimereală.
2. Intranzitiv A nimeri.
3. Tranzitiv A da de urma cuiva care se ascunde; a găsi, a descoperi, a afla, a dibăci. [Prezent indicativ și dibuiesc] – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
2
A Dibui dibuiesc
1. intranzitiv 1) A merge șovăielnic, căutând un drum (prin întuneric). 2) A căuta cu stăruință.
2. tranzitiv 1) A căuta pipăind prin întuneric; a bâjbâi. 2) A descoperi după o căutare îndelungată; a găsi. [Silabe -bu-i] /Origine necunoscută
1. intranzitiv 1) A merge șovăielnic, căutând un drum (prin întuneric). 2) A căuta cu stăruință.
2. tranzitiv 1) A căuta pipăind prin întuneric; a bâjbâi. 2) A descoperi după o căutare îndelungată; a găsi. [Silabe -bu-i] /Origine necunoscută
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Dibui verb, indicativ prezent 1 singular dibui/dibuiesc, 3 singular dibuie/dibuiește, imperfect 3 singular dibuia; conjuncție prezent 3 singular și plural dibuie
DOOM – dicționarul ortografic