Dibui
Definitie, sens si explicatie
1Dibui, dibui, verb Iv.
1. Intranzitiv A merge cu nesiguranta, sovaielnic, cautand un drum. ♦ Tranzitiv si instranzitiv A cauta cu nesiguranta; a cauta pipaind prin intuneric. ♢ Expresie Pe dibuite = pipaind, cautand cu mainile, fara sa vada; la intamplare, la nimereala.
2. Intranzitiv A nimeri.
3. Tranzitiv A da de urma cuiva care se ascunde; a gasi, a descoperi, a afla, a dibaci. [Prez. indicativ si dibuiesc] – Etimologie necunoscuta
1. Intranzitiv A merge cu nesiguranta, sovaielnic, cautand un drum. ♦ Tranzitiv si instranzitiv A cauta cu nesiguranta; a cauta pipaind prin intuneric. ♢ Expresie Pe dibuite = pipaind, cautand cu mainile, fara sa vada; la intamplare, la nimereala.
2. Intranzitiv A nimeri.
3. Tranzitiv A da de urma cuiva care se ascunde; a gasi, a descoperi, a afla, a dibaci. [Prez. indicativ si dibuiesc] – Etimologie necunoscuta
2Dibui verb verifica cuvantul: bajbai.
3Dibui verb verifica cuvantul: afla, descoperi, gasi, intui, intelege, sesiza, tatona.
4Dibui verb, indicativ prezent 1 singular dibui/dibuiesc, 3 singular dibuie/dibuieste, imperfect 3 singular dibuia; conjunctie: prezent 3 singular si plural dibuie
5A Dibui -iesc
1. intranzitiv 1) A merge sovaielnic, cautand un drum (prin intuneric). 2) A cauta cu staruinta.
2. tranz. 1) A cauta pipaind prin intuneric; a bajbai. 2) A descoperi dupa o cautare indelungata; a gasi. [Silabe -bu-i] /Origine necunoscuta
1. intranzitiv 1) A merge sovaielnic, cautand un drum (prin intuneric). 2) A cauta cu staruinta.
2. tranz. 1) A cauta pipaind prin intuneric; a bajbai. 2) A descoperi dupa o cautare indelungata; a gasi. [Silabe -bu-i] /Origine necunoscuta