Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dichisi

1 * Cuvantul cu diacritice: dichisí
Cuvantul fara diacritice: dichisi

Definitie: DICHISI verb verifica cuvantul: găti.

2 * Cuvantul cu diacritice: dichísi
Cuvantul fara diacritice: dichisi

Definitie: dichisi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural dichisesc, imperfect 3 singular dichisea; conjunctie: prezent 3 singular și plural dichisească

3 * Cuvantul cu diacritice: a se dichisí mă -ésc
Cuvantul fara diacritice: dichisi

Definitie: A SE DICHISI mă -esc intranzitiv 1) A se îmbrăca cu dichis; a se găti frumos și curat. 2) A se găti prea mult, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior; a se ferchezui; a se spilcui; a se sclivisi. limba neogreaca: diikisa

4 * Cuvantul cu diacritice: a dichisí -ésc
Cuvantul fara diacritice: dichisi

Definitie: A DICHISI -esc tranzitiv 1) A face să se dichisească. 2) (lucruri) A prevedea cu toate dichisurile. limba neogreaca: diikisa

5 * Cuvantul cu diacritice: dichisí dichisésc dichisít
Cuvantul fara diacritice: dichisi

Definitie: dichisi (dichisesc, dichisit), verb – 1. A aranja, a ordona, a prepara. – 2. A aranja, a găti, a împodobi. Ngr. διοιϰέω, aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din același cuvînt limba greaca (veche), cu pronunțarea erasmică, neol. dioceză, substantiv feminin, din franceza, der. diocezan, adjectiv – Derivat dichis, substantiv neutru (aranjare, ordine; preparative; obiect, lucru; sculă, unealtă, instrument), a cărui formație nu este clară, conform limba slava (veche) dikisŭ „maslu”, cuvînt incert după Miklosich, Lexicon, 161, dar care are probabil aceeași origine; dichici, substantiv neutru (cuțit de cizmar, pentru ornamentat), cuvînt mold., probabil deformație de la cel anterior (după Candrea, GS, VI, 324 și Scriban, din mag. dikics „briceag”, care ar putea proveni din rom.); dichiseală, substantiv feminin (aranjare, găteală).

6 * Cuvantul cu diacritice: dichisi
Cuvantul fara diacritice: dichisi

Definitie: dichisi, dichisesc I v.t. (intl.) 1. a lua banii cuiva. 2. a năuci (pe cineva). II v.r. a se îmbrăca elegant. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)