Diligență
Definitie, sens si explicatie
1Diligénță1, diligente, substantiv feminin Trasura mare, acoperita, cu care se facea in trecut transportul regulat de posta si de calatori pe distante mai lungi; postalion. – Din franceza Diligence.
2Diligénță2, diligente, substantiv feminin (Livresc) Sarguinta, osteneala; zel. promptitudine. – Din limba latina Diligentia, franceza Diligence.
3Diligénță2 substantiv feminin trasura mare cu cai, folosita in trecut, la transportul regulat de posta si calatori pe distante lungi; postalion. (< franceza diligence)
4Diligénță1 substantiv feminin silinta, sarguinta, zel. (< limba latina diligentia, franceza diligence)
5Diligénță substantiv postalion, posta, (invechit) menzil, olac. (- transporta calatori si corespondenta.)
6Diligénță substantiv verifica cuvantul: harnicie, ravna, silinta, sarguinta, stradanie, straduinta, vrednicie, zel.
7Diligenta (trasura mare, sarguinta) substantiv feminin, g.-d. art. diligentei; plural diligente
8Diligénță -e f. cuvant invechit Trasura mare, cu multe locuri, care servea ca mijloc de transport pentru pasageri si posta la distante mari; postalion. /<fr. diligence
9Diligénță1 substantiv feminin Silinta, sarguinta. [< limba latina diligentia, conform franceza diligence].
10Diligénță2 substantiv feminin (În trecut) Trasura mare cu cai, folosita la transportul in comun al calatorilor, care mergea mai repede decat trasurile obisnuite. [< franceza diligence].