1
Dimie dimii feminin învechit 1) Țesătură groasă de casă (de obicei din lână albă) folosită pentru haine; aba; pănură. 2) la plural Varietăți ale unei astfel de țesături. [Articol Dimia; Genitiv-dativ Dimiei; Silabe -mi-e] /<turcă dimi
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Dimie (dimii), substantiv feminin – Țesătură groasă de lînă albă. – Aromână dhimit, „barhet”.
Turcă dimi „barhet” (Meyer, Türk.
St., I, 54; Șeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); conform bulgară dimiĭa, sârbă dimije, albaneză dimi „pantalon turcesc”.
Tiktin crede că termenul turcă provine din franceză demicoton „percal”, care a dat și turcă demikoton, română (di)micaton, substantiv neutru (învechit, pînză de bumbac de căptușit, percal).
Este cuvînt identic cu dimii, substantiv feminin (Oltenia, pantalon turcesc de lînă albă).
Turcă dimi „barhet” (Meyer, Türk.
St., I, 54; Șeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); conform bulgară dimiĭa, sârbă dimije, albaneză dimi „pantalon turcesc”.
Tiktin crede că termenul turcă provine din franceză demicoton „percal”, care a dat și turcă demikoton, română (di)micaton, substantiv neutru (învechit, pînză de bumbac de căptușit, percal).
Este cuvînt identic cu dimii, substantiv feminin (Oltenia, pantalon turcesc de lînă albă).
DER – dicționarul etimologic
3
Dimie substantiv feminin Țesătură groasă de lână (albă), folosită la confecționarea hainelor țărănești; aba, pănură. – Din turcă Dimi.
DEX – dicționarul explicativ
4
Dimie substantiv feminin, articulat dimia, genitiv-dativ articulat dimiei; plural dimii
DOOM – dicționarul ortografic