Diminutiv -ă

Diminutiv, -ă, diminutivi, -e, adjectiv, substantiv neutru (Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din franceză Diminutif.

DEX – dicționarul explicativ

Diminutiv, -ă I. substantiv neutru
1. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival.
2. element distinctiv (al unui produs).
3. abreviere.
II. adjectiv care folosește exagerat diminutivele. (< franceză diminutif, latină diminutivus)

MDN – marele dicționar de neologisme

Diminutiv diminutive neutru Cuvânt, format de obicei printr-un sufix, care exprimă ideea de mai mic, însoțită uneori de o nuanță afectivă sau peiorativă. /<franceză diminutif

NODEX – noul dicționar explicativ

Diminutiv, -ă adjectiv
1. (Rar) Care micșorează, scade.
2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. substantiv neutru
1. Cuvânt (de obicei derivat printr-un sufix) care exprimă în general o micșorare a sensului noțiunii exprimate de cuvântul de bază, adăugându-i uneori o nuanță afectivă sau peiorativă.
2. Scurtare familiară a unui nume de persoană; nume de persoană format cu un sufix diminutival. [Conform franceză diminutif, latină deminutivus].

DN – dicționar de neologisme