Dința
Definitie, sens si explicatie
1Dința, dintez, verb I. Tranzitiv A face dinti (2) pe marginea unui obiect. – Din Dintat (derivat regresiv) sau din Dinte.
2Dința verb verifica cuvantul: zimtui.
3Dinta verb, indicativ prezent 1 singular dintez, 3 singular si plural dinteaza
4A Dința -ez tranzitiv (obiecte) A prevedea cu crestaturi in forma de dinti. /Din dintat
