Varianta definitie 2: Acata (acắt, at), verb –
1. A prinde. –
2. A atirna. –
3. (Familiar) A acosta o femeie pe strada. –
4. (Argou) A obtine, a dobindi. – Varianta agata (si der. sai).
Mr. acat, catari „a prinde”, istr. (a)cot „prind”.
Origine incerta.
Se considera in general ca fiind reprezentant al limba latina accaptiāre, din captiāre (Philippide, Principii, 43; Puscariu, Lat. ti, 12; Puscariu 7; Candrea-Dens. 6; REW 1663; DAR); conform limba italiana cacciare, verifica cuvantul:prov. cassar, franceza chasser, sp. cazar, port. caçar.
Toate cuvintele romanice au pastrat sensul primitiv, „a prinde cerbul”, ca in mr. si istr.
Semantismul nu pare sa ridice nici o problema deosebita; insa fonetismul este dificil, datorita reducerii inexplicabile a grupului pt › t.
Este posibil sa se fi produs o contaminare cu vreo forma balcanica, de ex. bulgara kacja „a agata” (Meyer, Alb.
St., IV, 81), conform catara.
Candrea, Elementele, 403, si Puscariu 7 presupun o contaminare cu cata „toiag, bita”; Cihac, II, 475 pleaca de la mag. akasztani (conform Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41; Candrea-Dens., 6).
Acata pierde treptat teren fata de agata, in pofida stradaniei gramaticienilor si puristilor. – Derivat acatacios, adjectiv (lipicios); acatatoare, substantiv feminin (siret, atirnatoare); acataturi, substantiv feminin plural (circei la vita de vie).
Conform: cata.
litere.