Definitie Direct -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DirÉct, -Ă, directi, -te, adjectiv , substantiv feminin, adverb
1. Adjectiv Care duce la tinta, de-a dreptul, fara ocol; drept. ♢ În linie directa = din tata in fiu, in linie dreapta de rudenie.
2. S.f.
Lovitura data de un boxer cu mana intinsa drept inainte.
3. Adv.
De-a dreptul, fara ocol.
4. Adjectiv Care se face, are loc fara intermediar sau fara ascunzisuri, fatis; nemijlocit. ♢ Vot direct = vot exprimat prin participarea la urna a fiecarui cetatean.
Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietatii, perceput pe baza unor roluri nominale.
Complement direct = complement care determina un verb tranzitiv.
Vorbire directa sau stil direct = procedeu sintactic si stilistic de redare fidela a spuselor sau gandurilor cuiva.
5. Adv.
Fara intermediar, in mod nemijlocit; fara ascunzisuri, fatis. ♢ Expresie A fi (sau a face) direct raspunzator (de ceva) = a raspunde (sau a face sa raspunda) personal si integral (de faptele sale).
6. Adv. (În sintagma) Marimi direct proportionale = marimi al caror raport este de asemenea natura incat cresterea sau scaderea uneia de un numar de ori provoaca cresterea sau scaderea celeilalte de acelasi numar de ori. – Din franceza Direct, limba latina Directus.

Varianta definitie 2: Direct antonim: indirect, mijlocit, ocolit, serpuit, sinuos, mediat

Varianta definitie 3: DirÉct, -Ă I. adjectiv
1. care duce de-a dreptul la tinta, drept, fara ocoluri. o in linie -a = din tata in fiu.
2. imediat, nemijlocit, fara intermediar. o vorbire -a sau stil - = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidela a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvant de declaratie; complement - = complement care exprima obiectul asupra caruia se rasfrange direct actiunea unui verb tranzitiv; propozitie completiva -a (si substantiv feminin) = propozitie cu functie de complement direct pe langa un verb tranzitiv din regenta.
II. adjectiv , adverb (care are loc) fara ascunzisuri, fatis, drept.
III. adverb
1. fara inconjur, de-a dreptul.
2. (matematica; despre marimi variabile) - proportionale = care depind una de alta, astfel incat cresterea (sau descresterea) uneia de un numar de ori provoaca cresterea (respectiv descresterea) celeilalte de acelasi numar de ori.
IV. substantiv neutru (radio, tv.) in - = transmis pe viu, in momentul producerii evenimentului.
Verifica cuvantul: substantiv feminin (box) lovitura aplicata prin intinderea mainii inainte. (< franceza direct, limba latina directus)

Varianta definitie 4: DirÉct adjectiv , adverb
1. adjectiv drept, neocolit. (Un drum - il duce in sat.)
2. adverb ata, drept, neocolit, sfoara, (popular) oblu. (Merge - la el acasa.)
3. adjectiv nemijlocit, (rar) nemediat. (Comunicatie, legatura -.)
4. adverb verifica cuvantul: pieptis.
5. adverb , adjectiv verifica cuvantul: personal.
6. adjectiv verifica cuvantul: fatis.
7. adverb verifica cuvantul: fatis.
8. adjectiv verifica cuvantul: nemijlocit.

Varianta definitie 5: Direct adjectiv m., plural directi; f. singular directa, plural directe

Varianta definitie 6: DirÉct2 adverb 1) Fara inconjur; de-a dreptul. 2) În mod nemijlocit. ♢ A fi - raspunzator a raspunde personal de anumite fapte. /<fr. direct, limba latina directus

Varianta definitie 7: DirÉct1 -ta (-ti, -te) 1) Care duce la tinta fara cotituri sau ocoluri; drept. Linie -ta. 2) fig.
Care se exprima sau spune adevarul deschis, fara ascunzisuri. 3) Care asigura o legatura nemijlocita. Comunicatie -ta. 4) Care se face sau are loc fara trepte intermediare. Vot -. Adresare -ta. 5): Complement - parte secundara a propozitiei, care determina un verb tranzitiv si indica obiectul asupra caruia trece actiunea. 6): Vorbire -ta reproducere intocmai a formei si a continutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, limba latina directus

Varianta definitie 8: DirÉct, -Ă adjectiv
1. Care duce la tinta, drept, fara ocoluri.
2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar.
3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicand asupra cui trece actiunea verbului respectiv. ♦ (Despre constructii lexicale) În care cuvintele sunt asezate in ordinea lor normala sau logica. ♦ (Despre stil) Care relateaza cuvintele asa cum au fost spuse. ♢ Întrebare directa = intrebare care se realizeaza printr-o propozitie principala sau independenta. adverb Fara inconjur, de-a dreptul, drept. [Conform: limba latina directus, franceza direct].

Varianta definitie 9: Direct (directa), adjectiv – Drept, fara ocol.
Limba Latina directus (secolul XIX). – Derivat directi(un)e, substantiv feminin, din franceza direction; director, substantiv masculin, din franceza directeur; directoare, substantiv feminin; directorat, substantiv neutru (regim al unuia sau mai multor directori); directorial, adjectiv ; indirect, adjectiv ; directoriu, substantiv neutru; dirija, verb din franceza diriger; dirigent, adjectiv ; diriginte, substantiv masculin (profesor insarcinat cu supravegherea unei clase); dirijabil, substantiv neutru; dirijor, substantiv masculin