Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Direct -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: diréct -ă
Cuvantul fara diacritice: direct

Definitie: DIRECT, -Ă, direcți, -te, adjectiv , substantiv feminin, adverb 1. Adjectiv Care duce la țintă, de-a dreptul, fără ocol; drept. ♢ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. S.f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. Adv. De-a dreptul, fără ocol. 4. Adjectiv Care se face, are loc fără intermediar sau fără ascunzișuri, fățiș; nemijlocit. ♢ Vot direct = vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietății, perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determină un verb tranzitiv. Vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva. 5. Adv. Fără intermediar, în mod nemijlocit; fără ascunzișuri, fățiș. ♢ Expresie A fi (sau a face) direct răspunzător (de ceva) = a răspunde (sau a face să răspundă) personal și integral (de faptele sale). 6. Adv. (În sintagma) Mărimi direct proporționale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creșterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de ori. – Din franceza direct, limba latina directus.

2 * Cuvantul cu diacritice: direct
Cuvantul fara diacritice: direct

Definitie: Direct antonim: indirect, mijlocit, ocolit, șerpuit, sinuos, mediat

3 * Cuvantul cu diacritice: diréct -ă
Cuvantul fara diacritice: direct

Definitie: DIRECT, -Ă I. adjectiv 1. care duce de-a dreptul la țintă, drept, fără ocoluri. o în linie -ă = din tată în fiu. 2. imediat, nemijlocit, fără intermediar. o vorbire -ă sau stil - = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declarație; complement - = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acțiunea unui verb tranzitiv; propoziție completivă -ă (și substantiv feminin) = propoziție cu funcție de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă. II. adjectiv , adverb (care are loc) fără ascunzișuri, fățiș, drept. III. adverb 1. fără înconjur, de-a dreptul. 2. (matematica; despre mărimi variabile) - proporționale = care depind una de alta, astfel încât creșterea (sau descreșterea) uneia de un număr de ori provoacă creșterea (respectiv descreșterea) celeilalte de același număr de ori. IV. substantiv neutru (radio, tv.) în - = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului. Verifica cuvantul: substantiv feminin (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte. (< franceza direct, limba latina directus)

4 * Cuvantul cu diacritice: diréct
Cuvantul fara diacritice: direct

Definitie: DIRECT adjectiv , adverb 1. adjectiv drept, neocolit. (Un drum - îl duce în sat.) 2. adverb ață, drept, neocolit, sfoară, (popular) oblu. (Merge - la el acasă.) 3. adjectiv nemijlocit, (rar) nemediat. (Comunicație, legătură -.) 4. adverb verifica cuvantul: pieptiș. 5. adverb , adjectiv verifica cuvantul: personal. 6. adjectiv verifica cuvantul: fățiș. 7. adverb verifica cuvantul: fățiș. 8. adjectiv verifica cuvantul: nemijlocit.

5 * Cuvantul cu diacritice: diréct
Cuvantul fara diacritice: direct

Definitie: direct adjectiv m., plural direcți; f. singular directă, plural directe

6 * Cuvantul cu diacritice: diréct
Cuvantul fara diacritice: direct

Definitie: DIRECT² adverb 1) Fără înconjur; de-a dreptul. 2) În mod nemijlocit. ♢ A fi - răspunzător a răspunde personal de anumite fapte. franceza direct, limba latina directus

7 * Cuvantul cu diacritice: diréct -tă -ți -te
Cuvantul fara diacritice: direct

Definitie: DIRECT¹ -tă (-ți, -te) 1) Care duce la țintă fără cotituri sau ocoluri; drept. Linie -tă. 2) fig. Care se exprimă sau spune adevărul deschis, fără ascunzișuri. 3) Care asigură o legătură nemijlocită. Comunicație -tă. 4) Care se face sau are loc fără trepte intermediare. Vot -. Adresare -tă. 5): Complement - parte secundară a propoziției, care determină un verb tranzitiv și indică obiectul asupra căruia trece acțiunea. 6): Vorbire -tă reproducere întocmai a formei și a conținutului vorbirii cuiva. franceza direct, limba latina directus

8 * Cuvantul cu diacritice: diréct -ă
Cuvantul fara diacritice: direct

Definitie: DIRECT, -Ă adjectiv 1. Care duce la țintă, drept, fără ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicând asupra cui trece acțiunea verbului respectiv. ♦ (Despre construcții lexicale) În care cuvintele sunt așezate în ordinea lor normală sau logică. ♦ (Despre stil) Care relatează cuvintele așa cum au fost spuse. ♢ Întrebare directă = întrebare care se realizează printr-o propoziție principală sau independentă. adverb Fără înconjur, de-a dreptul, drept. [Conform: limba latina directus, franceza direct].

9 * Cuvantul cu diacritice: diréct diréctă
Cuvantul fara diacritice: direct

Definitie: direct (directă), adjectiv – Drept, fără ocol. Limba Latina directus (secolul XIX). – Derivat direcți(un)e, substantiv feminin, din franceza direction; director, substantiv masculin, din franceza directeur; directoare, substantiv feminin; directorat, substantiv neutru (regim al unuia sau mai multor directori); directorial, adjectiv ; indirect, adjectiv ; directoriu, substantiv neutru; dirija, verb din franceza diriger; dirigent, adjectiv ; diriginte, substantiv masculin (profesor însărcinat cu supravegherea unei clase); dirijabil, substantiv neutru; dirijor, substantiv masculin