Discernămant
Definitie, sens si explicatie
1Discernămấnt substantiv neutru Facultatea de a discerne, de a patrunde, de a judeca si a aprecia lucrurile la justa lor valoare. – Din franceza Discernement.
2Discernămâ'nt substantiv neutru facultatea de a discerne; judecata, ratiune. (< franceza discernement)
3Discernamant substantiv neutru, plural discernaminte
4Discernământ n.
Facultatea de a patrunde lucrurile, apreciindu-le la justa lor valoare; bun-simt. /<fr. discernement
Facultatea de a patrunde lucrurile, apreciindu-le la justa lor valoare; bun-simt. /<fr. discernement
5Discernămấnt substantiv neutru Facultatea de a judeca, de a rationa, de a discerne, de a gandi; judecata, ratiune. [Plural -turi, -minte. / conform franceza discernement, limba italiana discernimento].