Adjutant
Definitie, sens si explicatie
1Adjutant, adjutanti, substantiv masculin
1. Ofiter atasat unui comandant sau unui sef militar intr-o unitate militara, indeplinind atributii similare unui secretar; ofiter care face parte dintr-un stat-major; aghiotant.
2. (Iesit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunzator plutonierului; persoana avand acest grad ♦ Cel mai mare grad de subofiter; persoana avand acest grad. – Din franceza Adjudant.
1. Ofiter atasat unui comandant sau unui sef militar intr-o unitate militara, indeplinind atributii similare unui secretar; ofiter care face parte dintr-un stat-major; aghiotant.
2. (Iesit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunzator plutonierului; persoana avand acest grad ♦ Cel mai mare grad de subofiter; persoana avand acest grad. – Din franceza Adjudant.
2Adjutant substantiv (Militar) plutonier adjutant.
3Adjutant substantiv masculin, plural adjutanti
4Adjutant -ti m.
Ofiter de pe langa un comandant militar, insarcinat cu transmiterea ordinelor si conducerea lucrarilor de birou. /<fr. adjudant
Ofiter de pe langa un comandant militar, insarcinat cu transmiterea ordinelor si conducerea lucrarilor de birou. /<fr. adjudant
5Adjutant substantiv masculin Ofiter de pe langa comandantul unei unitati militare insarcinat cu transmiterea ordinelor si conducerea lucrarilor de birou; ofiter dintr-un stat-major cu diferite sarcini. ♦ Gradul cel mai inalt de subofiter; militar avand acest grad. ♦ Aghiotant. [< franceza adjutant, conform limba latina adiutans].
6Adjutant substantiv masculin ofiter care indeplineste pe langa un sef militar atributii corespunzatoare unei functii de subofiter. (< limba germana Adjutant)
7Adjutant (adjutanti), substantiv masculin Aghiotant. < Franceza adjutant (din sp. ayudante).
Sub influenta limba germana s-a pronuntat uneori adiutant.
În secolul Xix a fost curenta varianta aghiotant, care reprezinta pronuntarea ruseasca.
A intrat in limba la sfirsitul secolul Xvii (cu forma aiudant).
Sub influenta limba germana s-a pronuntat uneori adiutant.
În secolul Xix a fost curenta varianta aghiotant, care reprezinta pronuntarea ruseasca.
A intrat in limba la sfirsitul secolul Xvii (cu forma aiudant).