Discursiv -ă
Definitie, sens si explicatie
1Discursiv, -ă, discursivi, -e, adjectiv
1. Care deduce prin rationament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecand prin mai multe etape sau operatii preliminare.
2. (Despre memorie) Care se disperseaza, se imprastie.
3. Care nu se supune unei continuitati riguroase. – Din franceza Discursif, limba latina Discursivus.
1. Care deduce prin rationament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecand prin mai multe etape sau operatii preliminare.
2. (Despre memorie) Care se disperseaza, se imprastie.
3. Care nu se supune unei continuitati riguroase. – Din franceza Discursif, limba latina Discursivus.
2Discursiv, -ă adjectiv
1. (despre cunoastere, gandire) care deduce o idee din alta prin rationament.
2. (despre memorie) care se disperseaza. ♢ care nu se supune unei continuitati riguroase.
3. (despre vorbire) care se intinde prea mult; declarativ. (< franceza discursif, limba latina discursivus)
1. (despre cunoastere, gandire) care deduce o idee din alta prin rationament.
2. (despre memorie) care se disperseaza. ♢ care nu se supune unei continuitati riguroase.
3. (despre vorbire) care se intinde prea mult; declarativ. (< franceza discursif, limba latina discursivus)
3Discursiv (care deduce o idee din alta prin rationament) adjectiv m., plural discursivi; f. singular discursiva, plural discursive
4Discursiv -a (-i, -e) Care se bazeaza pe rationament logic; dedus pe baza unei serii de judecati succesive. Cunoastere -a. /<fr. discursif, limba latina discursivus
5Discursiv, -ă adjectiv Care trece de la o idee la alta prin rationament. ♦ Care tine de o controversa, de o discutie. ♦ (Despre memorie) Care se disperseaza, se imprastie. ♦ (Facut) prin discursuri; declarativ. [Conform: franceza discursif, limba italiana discorsivo].