Disloca
Definitie, sens si explicatie
1Disloca, disloc, verb I. Tranzitiv si reflexiv A (se) misca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din intregul din care face parte). ♦ Reflexiv (Despre straturi geologice) A-si modifica pozitia initiala (orizontala). ♦ Tranzitiv si reflexiv (Medicina) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulatii. ♦ Tranzitiv A deplasa trupele dintr-un loc in altul, a le schimba dintr-o garnizoana in alta. ♦ Tranzitiv A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea intre ei a unui cuvant sau a mai multor cuvinte. – Din franceza Disloquer, limba latina Dislocare.
2Disloca verb I. tr., reflexiv a (se) urni, a (se) misca din loc, a (se) stramuta, a (se) desprinde din intreg. ♢ (despre oase) a scoate, a face sa iasa din incheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ♢ (despre trupe) a (se) misca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ♢ a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte intre determinat si determinant.
Ii. reflexiv (despre straturi geologice) a se deplasa sub actiunea miscarilor tectonice. (< franceza disloquer, limba latina dislocare)
Ii. reflexiv (despre straturi geologice) a se deplasa sub actiunea miscarilor tectonice. (< franceza disloquer, limba latina dislocare)
3Disloca verb
1. a (se) desprinde. (S-a - o bucata de stanca.)
2. verifica cuvantul: luxa.
3. (Fiz.) a dezlocui. (- un lichid.)
4. verifica cuvantul: stramuta.
1. a (se) desprinde. (S-a - o bucata de stanca.)
2. verifica cuvantul: luxa.
3. (Fiz.) a dezlocui. (- un lichid.)
4. verifica cuvantul: stramuta.
4Disloca verb, indicativ prezent 1 singular disloc, 3 singular si plural disloca; conjunctie: prezent 3 singular si plural disloace
5A se disloca ma disloc intranzitiv 1) A se misca din loc. 2) (despre oase sau membre) A iesi din articulatie; a se dezarticula; a se luxa; a se scranti. 3) (despre straturi geologice) A-si schimba pozitia initiala (sub actiunea miscarilor tectonice); a se deplasa; a aluneca. /<fr. disloquer, limba latina dislocare
6A disloca disloc tranzitiv 1) A face sa se disloce. 2) (trupe) A muta din locul de stationare. 3) lingv. (termeni ai unei constructii sintactice) A separa prin intercalarea altor elemente. 4) (nave) A repartiza in porturi sau in baze maritime speciale. /<fr. disloquer, limba latina dislocare
7Disloca verb I. tr., reflexiv A (se) urni, a (se) misca din loc, a (se) stramuta. ♦ A scoate sau a face sa iasa din incheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ♦ (Mil.) A (se) misca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ♦ refl. (Despre terenuri) A se deplasa. [P.i. disloc, 3,6 -ca. / conform limba italiana dislocare, franceza disloquer].