1
Disonant, -ă, disonanți, -te, adjectiv (Adesea figurat) Care sună neplăcut, care reprezintă o disonanță. – Din franceză Dissonant.
DEX – dicționarul explicativ
2
Disonant disonantă (disonanți, disonante) Care produce o disonanță; discordant; distonant. /<franceză dissonant
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Disonant, -ă adjectiv Neplăcut pentru auz, care produce disonanță. [< franceză dissonant].
DN – dicționar de neologisme
4
Disonant, -ă adjectiv care sună neplăcut, care produce disonanță. (< franceză dissonant)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Disonant adjectiv masculin, plural disonanți; feminin singular disonantă, plural disonante
DOOM – dicționarul ortografic