Disprețuitor -oare
Definitie, sens si explicatie
1Disprețuitor, -oare, dispretuitori, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care dispretuieste, care exprima sau dovedeste dispret. [Pronuntat: --tu-i-] – Dispretui + sufix -tor.
2Disprețuitor, -oare adjectiv, (si adverb ) care dispretuieste. (< dispretui + -tor)
3Disprețuitor adjectiv
1. batjocoritor. (Ton -.)
2. verifica cuvantul: pe-iorativ.
1. batjocoritor. (Ton -.)
2. verifica cuvantul: pe-iorativ.
4Dispretuitor adjectiv m. (silabe -tu-i-), plural dispretuitori; f. singular si plural dispretuitoare
5Disprețuitor2 adverb Cu lipsa totala de stima si de interes; cu dispret. [Silabe -tu-i-] /a dispretui + suf. -tor
6Disprețuitor1 -oare (-ori, -oare) Care dispretuieste; care manifesta dispret. Ton -. [Silabe -tu-i-] /a dispretui + sufix -tor
7Disprețuitor, -oare adjectiv Care dispretuieste. adverb Cu dispret. [< Dispretui + -tor].