Divinitate
Definitie, sens si explicatie
1Divinitate, divinitati, substantiv feminin
1. Fiinta imaginara cu insusiri supranaturale, socotita drept carmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu.
2. Esenta divina; dumnezeire. – Din franceza Divinite, limba latina Divinitas, -atis.
1. Fiinta imaginara cu insusiri supranaturale, socotita drept carmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu.
2. Esenta divina; dumnezeire. – Din franceza Divinite, limba latina Divinitas, -atis.
2Divinitate substantiv feminin
1. fiinta socotita drept creatoare si carmuitoare a lumii; Dumnezeu. ♢ fiinte carora li se atribuie o natura divina. ♢ (plural) zeii si zeitele paganismului.
2. esenta, natura divina.
3. (figurativ) lucru, persoana adorata ca un dumnezeu. (< franceza divinite, limba latina divinitas)
1. fiinta socotita drept creatoare si carmuitoare a lumii; Dumnezeu. ♢ fiinte carora li se atribuie o natura divina. ♢ (plural) zeii si zeitele paganismului.
2. esenta, natura divina.
3. (figurativ) lucru, persoana adorata ca un dumnezeu. (< franceza divinite, limba latina divinitas)
3Divinitate substantiv (Termen Bisericesc)
1. verifica cuvantul: Dumnezeu.
2. verifica cuvantul: cer.
3. verifica cuvantul: zeu.
1. verifica cuvantul: Dumnezeu.
2. verifica cuvantul: cer.
3. verifica cuvantul: zeu.
4Divinitate substantiv feminin, g.-d. art. divinitatii; plural divinitati
5Divinitate -ati f. 1) (in conceptiile religioase) Forta supranaturala creatoare si carmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg. 2) Natura, caracter dumnezeiesc; dumnezeire. [Art. Divinitatea; G.-d. Divinitatii] /<fr. divinite, limba latina divinitas
6Divinitate substantiv feminin
1. Fiinta socotita de cei mistici drept creatoare si carmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu.
2. Esenta, natura divina. [Conform: limba latina divinitas, franceza divinite].
1. Fiinta socotita de cei mistici drept creatoare si carmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu.
2. Esenta, natura divina. [Conform: limba latina divinitas, franceza divinite].