Diviniza
Definitie, sens si explicatie
1Diviniza, divinizez verb I. Tranzitiv
1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslavi.
2. A trece pe cineva in randul divinitatilor, a atribui cuiva putere divina, a deifica. – Din franceza Diviniser.
1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslavi.
2. A trece pe cineva in randul divinitatilor, a atribui cuiva putere divina, a deifica. – Din franceza Diviniser.
2Diviniza verb tr.
1. a trece in randul zeilor, al divinitatilor.
2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. (< franceza diviniser)
1. a trece in randul zeilor, al divinitatilor.
2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. (< franceza diviniser)
3Diviniza verb
1. verifica cuvantul: zeifica.
2. (livresc) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau -.)
3. verifica cuvantul: adora.
1. verifica cuvantul: zeifica.
2. (livresc) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau -.)
3. verifica cuvantul: adora.
4Diviniza verb, indicativ prezent 1 singular divinizez, 3 singular si plural divinizeaza
5A diviniza -ez tranzitiv 1) (fiinte) A trece in randul divinitatilor; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane, fiinte sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerata (ca pe o divinitate); a respecta in mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /<fr. diviniser
6Diviniza verb I. tr.
A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune in randul zeilor, al divinitatilor. [< franceza diviniser].
A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune in randul zeilor, al divinitatilor. [< franceza diviniser].