Definitie Doagă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DoagĂ, doage, substantiv feminin
1. Fiecare dintre bucatile de lemn (putin incovoiate) care formeaza corpul unor vase stranse in cercuri. ♢ Expresie A-i lipsi cuiva o doaga sau a fi (cam) intr-o doaga = a fi trasnit, nebun; a avea comportari anormale.
2. Figurativ Fire, mentalitate (ciudata, sucita). ♢ Expresie A ajunge (sau a veni, a cadea) in doaga cuiva = a ajunge sa se identifice (in sens rau) cu cineva in felul de a fi, de a gandi. – Limba Latina Doga.

Varianta definitie 2: Doaga substantiv feminin, g.-d. art. doagei; plural doage

Varianta definitie 3: DoagĂ -ge f. 1) Fiecare din piesele de lemn de forma plata (sau usor incovoiate), care constituie corpul unor vase (butoaie, ciubere, putini, vedre etcetera). ♢ A-i lipsi cuiva o - a nu fi in toate mintile; a fi smintit. 2) Caracter straniu, sucit. ♢ A cadea in -ga cuiva a ajunge in mintea cuiva; a deveni straniu ca cineva. A lasa pe (cineva) in -ga lui a lasa (pe cineva) sa-si faca toanele. [Silabe Doa-ga] /<lat. doga

Varianta definitie 4: Doaga (doage), substantiv feminin – Bucata de lemn incovoiata care formeaza corpul unor vase. – Mr., megl. doaga, istr. (duge).
Limba Latina doga, din limba greaca (veche) δοχή (Cihac, I, 78; Diez, I, 155; Puscariu 536; Candrea-Dens., 501; REW 2714); conform limba italiana, prov., cat., sp. doga, franceza douve, si limba albaneza dogë, limba neogreaca: δόγα, ντούγα, limba sarba:, mag. duga (istr. provine din limba sarba:).
Dupa Cihac, II, 96, ar proveni din limba slava (veche), cu toate ca admisese inainte provenienta din lat.; aceasta este si opinia lui Miklosich, Slaw.
Elem.,
21. – Derivat dogar, substantiv masculin (persoana care face butoaie), care poate fi reprezentant direct al limba latina dogārius (Puscariu 539; Densusianu, Hlr., I, 159; REW 2715), sau mai probabil der. intern, cu sufix -ar; dogar, substantiv neutru (tesla); dogarie, substantiv feminin (atelier unde se lucreaza doage); dogi, verb (a desface doagele butoiului; a deschide, a crapa; a produce sunetul caracteristic butoaielor crapate sau clopotelor stricate; despre voce, a suna ragusit).

Varianta definitie 5: Doaga, doage substantiv feminin os. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)