Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Doagă

1 * Cuvantul cu diacritice: doágă
Cuvantul fara diacritice: doaga

Definitie: DOAGĂ, doage, substantiv feminin 1. Fiecare dintre bucățile de lemn (puțin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri. ♢ Expresie A-i lipsi cuiva o doagă sau a fi (cam) într-o doagă = a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale. 2. Figurativ Fire, mentalitate (ciudată, sucită). ♢ Expresie A ajunge (sau a veni, a cădea) în doaga cuiva = a ajunge să se identifice (în sens rău) cu cineva în felul de a fi, de a gândi. – Limba Latina doga.

2 * Cuvantul cu diacritice: doágă
Cuvantul fara diacritice: doaga

Definitie: doagă substantiv feminin, g.-d. art. doagei; plural doage

3 * Cuvantul cu diacritice: doágă -ge
Cuvantul fara diacritice: doaga

Definitie: DOAGĂ -ge f. 1) Fiecare din piesele de lemn de formă plată (sau ușor încovoiate), care constituie corpul unor vase (butoaie, ciubere, putini, vedre etcetera). ♢ A-i lipsi cuiva o - a nu fi în toate mințile; a fi smintit. 2) Caracter straniu, sucit. ♢ A cădea în -ga cuiva a ajunge în mintea cuiva; a deveni straniu ca cineva. A lăsa pe (cineva) în -ga lui a lăsa (pe cineva) să-și facă toanele. [Silabe doa-gă] limba latina doga

4 * Cuvantul cu diacritice: doágă doáge
Cuvantul fara diacritice: doaga

Definitie: doagă (doage), substantiv feminin – Bucată de lemn încovoiată care formează corpul unor vase. – Mr., megl. doagă, istr. (duge). Limba Latina doga, din limba greaca (veche) δοχή (Cihac, I, 78; Diez, I, 155; Pușcariu 536; Candrea-Dens., 501; REW 2714); conform limba italiana, prov., cat., sp. doga, franceza douve, și limba albaneza dogë, limba neogreaca: δόγα, ντούγα, limba sarba:, mag. duga (istr. provine din limba sarba:). După Cihac, II, 96, ar proveni din limba slava (veche), cu toate că admisese înainte proveniența din lat.; aceasta este și opinia lui Miklosich, Slaw. Elem., 21. – Derivat dogar, substantiv masculin (persoană care face butoaie), care poate fi reprezentant direct al limba latina dogārius (Pușcariu 539; Densusianu, Hlr., I, 159; REW 2715), sau mai probabil der. intern, cu sufix -ar; dogar, substantiv neutru (teslă); dogărie, substantiv feminin (atelier unde se lucrează doage); dogi, verb (a desface doagele butoiului; a deschide, a crăpa; a produce sunetul caracteristic butoaielor crăpate sau clopotelor stricate; despre voce, a suna răgușit).

5 * Cuvantul cu diacritice: doagă
Cuvantul fara diacritice: doaga

Definitie: doagă, doage substantiv feminin os. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)