Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Doborî́

1 * Cuvantul cu diacritice: doborî́
Cuvantul fara diacritice: dobori

Definitie: DOBORÎ́, dobor, verb IV. Tranzitiv 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. ♦ A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ Figurativ A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etcetera ♦ Figurativ A birui, a copleși. L-a doborât suferința. 4. (Sport) A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Conform: o b o r î.

2 * Cuvantul cu diacritice: doborî
Cuvantul fara diacritice: dobori

Definitie: DOBORÎ verb verifica cuvantul: ajunge, birui, copleși, covârși, cuprinde, împovăra, înfrânge, învinge, năpădi, podidi, prinde, răzbi, toropi.

3 * Cuvantul cu diacritice: doborî
Cuvantul fara diacritice: dobori

Definitie: DOBORÎ verb 1. a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti, (popular și familiar) a așterne, (popular) a păli, (învechit și reg.) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurativ) a secera. (Cu un pumn l-a - la pământ.) 2. verifica cuvantul: culca.

4 * Cuvantul cu diacritice: doborî́
Cuvantul fara diacritice: dobori

Definitie: doborî́ verb, indicativ prezent 1 singular dobor, 3 singular și plural doboară, imperfect 3 singular dobora; conjunctie: prezent 3 singular și plural doboare

5 * Cuvantul cu diacritice: a doborî́ dobór
Cuvantul fara diacritice: dobori

Definitie: A DOBORÎ́ dobor tranzitiv (obiecte, ființe în poziție verticală) A culca la pământ; a prăvăli. limba slava (veche) do oboriti

6 * Cuvantul cu diacritice: doborî dobór -ít
Cuvantul fara diacritice: dobori

Definitie: doborî (dobor, -it), verb – A da jos, a dărîma, a culca la pămînt. Sl. oboriti „a doborî”, probabil în compunere cu pref. do-, care indică o acțiune exclusivă (Miklosich, Lexicon, 472; Candrea), conform oborî. – Derivat doborîtor, adjectiv (care doboară).