Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Doi două

1 * Cuvantul cu diacritice: doi dóuă
Cuvantul fara diacritice: doi

Definitie: DOI, DOUĂ numeral cardinal Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. ♢ (Adjectival) Vine cu doi prieteni. ♢ Locutiune adverb În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. ♢ Expresie (Familiar) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Familiar) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. ♢ (Cu valoare de numeral ord.) Tomul doi. ♢ (Intră în componența numeral adverbial) A venit de două ori. ♢ (Intră în componența numeral distributiv) Plecau câte doi. ♢ (Substantivat) Trei de doi. ♢ Locutiune adverb În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... ♢ Expresie Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă. – Limba Latina dui, duae.

2 * Cuvantul cu diacritice: doi
Cuvantul fara diacritice: doi

Definitie: doi numeral m., f. două

3 * Cuvantul cu diacritice: doi
Cuvantul fara diacritice: doi

Definitie: DOI¹ m. 1) Număr constând din două unități. - înmulțit cu -. 2) Cifra 2 sau II. 3) Obiect marcat cu această cifră. limba latina dui, duae

4 * Cuvantul cu diacritice: doi dóuă
Cuvantul fara diacritice: doi

Definitie: DOI² două num. cardinal 1) Unu plus unu. - copaci. Două mere. ♢ În - timpi și trei mișcări foarte repede. Nu face nici două parale nu are nici o valoare. A nu scăpa cu una cu două a nu scăpa ușor. Din două una (sau una din două) ori una, ori alta; ori așa, ori așa. Nici una, nici două repede, fără a sta pe gânduri. A nu putea lega două vorbe (sau cuvinte) a fi redus, mărginit. 2) (cu valoare de numeral ord.) Al doilea (a doua). limba latina dui, duae

5 * Cuvantul cu diacritice: dói -óuă
Cuvantul fara diacritice: doi

Definitie: doi (-ouă), numeral – Număr într unu și trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. Limba Latina dui, f. duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); conform limba italiana due (v. limba italiana dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, franceza deux, cat., sp. dos, port. dous, duas. – Derivat al doilea, numeral; douăzeci, numeral; doime, substantiv feminin (jumătate); îndoi, verb (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, substantiv feminin (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adjectiv (nesigur; incert); îndoință, substantiv feminin (învechit, îndoială); îndoios, adjectiv (nesigur); neîndoios, adjectiv (sigur, cert); îndoit, adjectiv (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, substantiv feminin (învechit, îndoială); îndoitură, substantiv feminin (încovoiere; cotitură); desdoi, verb (a desfășura, a întinde); adăurat, adjectiv (Banat, nou, recent), de la adăoară ‹ a doua oară.