Definitie Domn - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Domn, domni, substantiv masculin
1. Termen de politete pentru un barbat. ♦ (Familiar; la voc.) Termen impersonal de adresare care insoteste de regula o fraza exclamativa, interogativa etcetera ♦ Sot. ♦ (Popular) Orasean.
2. Persoana care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stapan.
3. Titlu purtat de suveranii Țarii Romanesti si ai Moldovei; voievod, domnitor; persoana care purta acest titlu.
4. Dumnezeu; Isus Cristos. ♢ Expresie A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace, a(-l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatie, invocatie impersonala exprimand mirare, amaraciune, surpriza.
Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! ♢ Expresie Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [Voc. (1-3) domnule, dom'le, (4) doamne; nom., voc. si (1) domnu, don', dom'] – Limba Latina Dom(i)nus.

Varianta definitie 2: Domn substantiv verifica cuvantul: barbat, orasean, sot, targovet.

Varianta definitie 3: Domn substantiv
1. cucon, (invechit si familiar) musiu, (grecism cuvant invechit) chir, (italienism cuvant invechit) signor. (Ce mai faci, -ule?)
2. verifica cuvantul: domnitor.
3. (art.; n. pr.) verifica cuvantul: Dumnezeu.

Varianta definitie 4: Domn (termen de politete pentru un barbat) substantiv masculin, voc. domnule; plural domni, voc. domnilor; abr. singular art. d-l, g.-d. singular art. d-lui, g.-d. plural art. d-lor

Varianta definitie 5: Domn (domnitor) substantiv masculin, voc. doamne; plural domni

Varianta definitie 6: Domn -i m. 1) (folosit ca termen de politete si de adresare, izolat sau inaintea numelui) Persoana de sex masculin; barbat, mai ales de la oras. 2) (in epoca feudala, in tarile romane; folosit si ca titlu pe langa un nume) Conducator absolut al tarii; domnitor; voda; voievod. 3) Forta supranaturala, considerata creatoare si carmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg; divinitate. ♢ A lasa pe cineva in plata -ului a lasa pe cineva sa procedeze dupa bunul lui plac. /<lat. dom[i]nus

Varianta definitie 7: Domn (domni), substantiv masculin –
1. Titlu oficial al domnitorilor Țarii Romanesti si Moldovei. –
2. Nume dat lui Dumnezeu. –
3. Termen de politete pentru un barbat in general. – Mr., istr. domnu, megl. dom(n).
Limba Latina dǒm(ĭ)nus (Diez, I, 157; Cihac, I, 80; Puscariu 541; Candrea-Dens., 565; REW 2741), conform limba italiana donno, prov. dom, verifica cuvantul: franceza dam(p), sp. don, dueño, port. dom.
Cu sensurile 1 si 2 are vocativul Doamne (‹ limba latina Dǒmĭne); pentru sensul 3 se foloseste vocativul domnule.
Domnii sau domnitorii se bucurau de prerogativele suveranilor; prin urmare se cuvine sa traducem cuvintele derivate prin termeni care in mod firesc se aplica ideii de regalitate (domnie „demnitate de Domn” etcetera). – Derivat doamna, substantiv feminin (titlu dat sotiei domnitorului; termen de politete in general pentru o femeie), care reprezinta fara indoiala limba latina dǒm(ĭ)na (Diez, I, 157; Puscariu 537; REW 2733); domnesc, adjectiv (care apartine domnului); domni, verb (a conduce o tara, un principat ca domn; a stapini; a se adresa cu titlul de Domn); domnie, substantiv feminin (demnitate de Domn; timpul cit se afla un Domn la conducerea tarii; regiune stapinita de un Domn; Curte; termen de politete, cu formele reduse dumneata ‹ domnia-ta, dumnealui, domneavoastra, dumnealor); domnisoara, substantiv feminin (termen de politete pentru o fata); domnisor, substantiv masculin (fiu de domnitor; print tinar; fiu al stapinului); domnita, substantiv feminin (fiica de domnitor; printesa tinara); domnitor, substantiv masculin (domnitor).
Conform: domina, duminica.