Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Domn

1 * Cuvantul cu diacritice: dómn
Cuvantul fara diacritice: domn

Definitie: DOMN, domni, substantiv masculin 1. Termen de politețe pentru un bărbat. ♦ (Familiar; la voc.) Termen impersonal de adresare care însoțește de regulă o frază exclamativă, interogativă etcetera ♦ Soț. ♦ (Popular) Orășean. 2. Persoană care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stăpân. 3. Titlu purtat de suveranii Țării Românești și ai Moldovei; voievod, domnitor; persoană care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ♢ Expresie A da (sau a lăsa pe cineva) în plata (sau mila) domnului = a lăsa (pe cineva) în pace, a(-l) lăsa să facă ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamație, invocație impersonală exprimând mirare, amărăciune, surpriză. Doamne, ce vorbă ți-a ieșit din gură ♢ Expresie Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [Voc. (1-3) domnule, dom'le, (4) doamne; nom., voc. și (1) domnu, don', dom'] – Limba Latina dom(i)nus.

2 * Cuvantul cu diacritice: domn
Cuvantul fara diacritice: domn

Definitie: DOMN substantiv verifica cuvantul: bărbat, orășean, soț, târgoveț.

3 * Cuvantul cu diacritice: domn
Cuvantul fara diacritice: domn

Definitie: DOMN substantiv 1. cucon, (învechit și familiar) musiu, (grecism cuvant invechit) chir, (italienism cuvant invechit) signor. (Ce mai faci, -ule?) 2. verifica cuvantul: domnitor. 3. (art.; n. pr.) verifica cuvantul: Dumnezeu.

4 * Cuvantul cu diacritice: domn
Cuvantul fara diacritice: domn

Definitie: domn (termen de politețe pentru un bărbat) substantiv masculin, voc. domnule; plural domni, voc. domnilor; abr. singular art. d-l, g.-d. singular art. d-lui, g.-d. plural art. d-lor

5 * Cuvantul cu diacritice: domn
Cuvantul fara diacritice: domn

Definitie: domn (domnitor) substantiv masculin, voc. doamne; plural domni

6 * Cuvantul cu diacritice: domn -i
Cuvantul fara diacritice: domn

Definitie: DOMN -i m. 1) (folosit ca termen de politețe și de adresare, izolat sau înaintea numelui) Persoană de sex masculin; bărbat, mai ales de la oraș. 2) (în epoca feudală, în țările române; folosit și ca titlu pe lângă un nume) Conducător absolut al țării; domnitor; vodă; voievod. 3) Forță supranaturală, considerată creatoare și cârmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg; divinitate. ♢ A lăsa pe cineva în plata -ului a lăsa pe cineva să procedeze după bunul lui plac. limba latina dom[i]nus

7 * Cuvantul cu diacritice: domn dómni
Cuvantul fara diacritice: domn

Definitie: domn (domni), substantiv masculin – 1. Titlu oficial al domnitorilor Țării Românești și Moldovei. – 2. Nume dat lui Dumnezeu. – 3. Termen de politețe pentru un bărbat în general. – Mr., istr. domnu, megl. dom(n). Limba Latina dǒm(ĭ)nus (Diez, I, 157; Cihac, I, 80; Pușcariu 541; Candrea-Dens., 565; REW 2741), conform limba italiana donno, prov. dom, verifica cuvantul: franceza dam(p), sp. don, dueño, port. dom. Cu sensurile 1 și 2 are vocativul Doamne (‹ limba latina Dǒmĭne); pentru sensul 3 se folosește vocativul domnule. Domnii sau domnitorii se bucurau de prerogativele suveranilor; prin urmare se cuvine să traducem cuvintele derivate prin termeni care în mod firesc se aplică ideii de regalitate (domnie „demnitate de Domn” etcetera). – Derivat doamnă, substantiv feminin (titlu dat soției domnitorului; termen de politețe în general pentru o femeie), care reprezintă fără îndoială limba latina dǒm(ĭ)na (Diez, I, 157; Pușcariu 537; REW 2733); domnesc, adjectiv (care aparține domnului); domni, verb (a conduce o țară, un principat ca domn; a stăpîni; a se adresa cu titlul de Domn); domnie, substantiv feminin (demnitate de Domn; timpul cît se află un Domn la conducerea țării; regiune stăpînită de un Domn; Curte; termen de politețe, cu formele reduse dumneata ‹ domnia-ta, dumnealui, domneavoastră, dumnealor); domnișoară, substantiv feminin (termen de politețe pentru o fată); domnișor, substantiv masculin (fiu de domnitor; prinț tînăr; fiu al stăpînului); domniță, substantiv feminin (fiică de domnitor; prințesă tînără); domnitor, substantiv masculin (domnitor). Conform: domina, duminică.