Doric -ă
Definitie, sens si explicatie
1Doric, -ă, dorici, -ce, adjectiv Dorian (2). ♢ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecesti, caracterizata prin coloane fara baza si prin capiteluri fara ornamente. (Despre cladiri sau elemente arhitectonice) Construit in stil doric. – Din franceza Dorique, limba italiana Doricus.
2Doric, -ă adjectiv
1. ordin - = ordin arhitectonic in Grecia antica, caracterizat prin robustete si sobrietate, prin coloane fara baza, cu friza decorata cu triglife si metope. ♢ (despre elemente arhitecturale, cladiri) in stil doric.
2. (muz.) mod - = mod melodic a carui scara muzicala se deosebeste de cea a modului minor natural prin faptul ca treapta a 4-a urcata, in loc sa formeze cu tonica o sexta mica, formeaza o sexta mare. (< franceza dorique, limba latina doricus, limba greaca (veche) dorikos)
1. ordin - = ordin arhitectonic in Grecia antica, caracterizat prin robustete si sobrietate, prin coloane fara baza, cu friza decorata cu triglife si metope. ♢ (despre elemente arhitecturale, cladiri) in stil doric.
2. (muz.) mod - = mod melodic a carui scara muzicala se deosebeste de cea a modului minor natural prin faptul ca treapta a 4-a urcata, in loc sa formeze cu tonica o sexta mica, formeaza o sexta mare. (< franceza dorique, limba latina doricus, limba greaca (veche) dorikos)
3Doric adjectiv m., plural dorici; f. singular dorica, plural dorice
4Doric -ca (-ci, -ce) (despre stil in arhitectura) Care se caracterizeaza prin coloane robuste, fara baza si cu capitel lipsit de ornamente; simplu si sobru. Coloana -ca. /<fr. dorique, limba latina doricus
5Doric, -ă adjectiv Ordin doric = ordin arhitectonic grec, caracterizat prin sobrietate si simplitate, friza fiind decorata cu triglife si metope. ♦ (Despre elemente arhitectonice, cladiri) În stil doric. [Conform: limba italiana dorico, limba latina doricus].